A mai plecat un erou. Ioan Mănucu, ceferistul care în iunie 1990 a oprit trenurile cu mineri, a încetat din viaţă
Ioan Mănucu, ceferistul care în iunie 1990 a oprit trenurile cu mineri ce se îndreptau spre Bucureşti, chemaţi de Ion Iliescu, pentru a rupe oasele celor ce se opuneau continuării comunismului în România, a încetat din viaţă, anunţă clubferoviar.ro.
Din ordinul lui Mănucu, instalaţia electrică a căii ferate între Lainici şi Valea Sadului a fost decuplată, iar trenurile cu mineri care mergeau pe direcţia Petroşani – Craiova – Bucureşti Nord au rămas fără curent, ceea ce a întârziat plecarea ortacilor spre Bucureşti, astfel încât aceştia n-au ajuns să se prăvale noaptea peste o Capitală cufundată în somn.
Gestul său care poate fi cu siguranţă considerat drept eroic, având în vedere riscurile la care se expunea (s-a văzut de câtă violenţă au dat dovadă ortacii asmuţiţi de Cozma în Bucureşti) l-a costat desfacerea contractului de muncă pentru abatere disciplinară gravă de la instrucţiunile de serviciu în vigoare.
Mănucu şi oprirea trenurilor
Venirea minerilor pe 14 iunie în Capitală, unde au bătut şi devastat, aruncând România în haos, a fost un act pregătit, nu ceva spontan, aşa cum au încercat autorităţile vremii să acrediteze ideea. Astfel, trenurile care i-au adus în Bucureşti pe mineri au fost pregătite din timp, relata în iunie 2016 fostul ceferist Ioan Mănucu, într-o dezbatere organizată de Grupul de Dialog Social.
"Vreau să scot în evidenţă faptul că la calea ferată trenurile circulă regulamentar sau nu circulă, nu există noţiunea de circulaţie spontană a trenurilor. Deci chestiunea voluntară – că noi am plecat şi nu ştiu ce, nu există. În legătură cu trenurile respective am încercat să vedem dacă putem să punem la dispoziţie garniturile de tren, cele trei garnituri de tren din Petroşani pentru Bucureşti. Am reuşit să compunem trenurile dar nu erau cu numărul de vagoane care au circulat spre Bucureşti, deci cu alte cuvinte trenurile au fast pregătite din timp pentru venirea la Bucureşti. Deci este o chestiune intenţionată şi nu spontană.", a relatat Mănucu la dezbaterea din 13 - 15 iunie 1990 Diversiune urmată de Mineriadă - Clarificări pentru Istorie şi Justiţie, organizată de către Grupul pentru Dialog Social şi Asociaţia 21 Decembrie 1989.
"Meritul meu e minim, al unui lucrător de cale ferată care a aplicat regulile. Atât. Un alt merit este faptul că le-am luat obiectul muncii. Planul era să ajungă noaptea şi să facă până la ziuă prăpăd, şi i-am adus pe lumină, pe de o parte, iar pe de altă parte le-am luat obiectul muncii pentru că nu au mai găsit persoanele, care erau în Piaţă, şi s-au dus la alte persoane, după stradă, la partide şi aşa mai departe. Pe de o parte, iar pe de altă parte, operaţiunea făcându-se la vedere a ştiut toată lumea. Astea sunt de fapt meritele.", a adăugat acesta.
Ioan Mănucu, dat afară pentru oprirea trenurilor
Din păcate pentru România, pe care venirea minerilor în Capitală a aruncat-o în haos şi teroare, trenurile oprite în loc de Mănucu au fost repornite. Iar inginerul erou a fost dat afară.
„Şi începe bâlciul. Nu mai mergeţi?! S-au trezit cei care stăteau ascunşi, printre care şi directorul Gheorghe Dobre. (…) Zic:
– Mă, Gigi, că ne cunoşteam, mă Gigi, ăştia au ordin să treacă la Bucureşti?
– Bă, au!
– Atunci scrie tu colea la mine în registru unde am scris eu că NU circulă, scrie tu că circulă!
– Păi, de ce să scriu?
– Atunci, ia pleacă tu afară!!”, a relatat Mănucu dialogul cu Dobre.
După respectivul episod, s-a format o comisie de anchetă, care a propus desfacerea contractului de muncă a inginerului Ioan Mănucu, pentru abatere disciplinară gravă de la instrucţiile de serviciu în vigoare. Directorul Regionalei Craiova era singura persoană care putea semna o astfel de decizie. La vremea respectivă, ministru al Transporturilor era tot un ceferist, Corneliu Burada, iar Regionala Craiova era condusă de Gheorghe Dobre, cel care după ani de zile avea să ajungă ministru al Transporturilor în Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu.
