Cheltuirea banului public în Radiodifuziunea Română, pe rolul CCR

Condusă de un preşedinte-director general găsit incompatibil de ANI, Radiodifuziunea Română a plătit ditai casa de avocatură pentru a se "apăra" de un fost angajat, deşi avea 10 jurişti şi un şef serviciu Juridic, plătiţi din bani publici. Speţa ajunge mâine la CCR.
Augustin Zegrean
Augustin Zegrean (Epoch Times România)

Mâine, 15 oct 2015, la Curtea Constituţională, ajunge un dosar interesant, în care reclamant este un lider sindical din Radiodifuziunea Română (SRR), Moise Adrian Valentin, iar pârâtă este chiar SRR. Dosarul, având numărul 311D/2015, vizează excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 din Legea 41/1994 de organizare şi funcţionare a Societăţii Române de Radiodifuziune şi societăţii Române de Televiziune.

Trecând dincolo de limbajul arid, de specialitate, situaţia se prezintă la modul următor. Concediat, susţine el ilegal, pe motiv că a făcut publice abuzurile directorului SRR, Ovidiu Miculescu (un apropiat al premierului, conform investigaţiilor din presă), Moise a dat în judecată Radioul Public. Mai multe informaţii pe acest subiect, puteţi accesa aici. Pentru a se "apăra" de fostul salariat, Radioul Public a angajat una dintre cele mai scumpe firme de avocatură din ţară - celebra casă la care lucrează mama vitregă a lui Dan Şova - în condiţiile în care avea propriii săi jurişti.

Având în vedere că SRR este societate cu capital integral de stat, Moise Adrian Valentin a ridicat această excepţie în dosarul 19973/3/2013, la termenul din 10 februarie 2015, la Curtea de Apel Bucureşti, in procesul de contestare a desfacerii contractului individual de muncă al acestuia, arătând că SRR a angajat Casa de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Peterson şi căreia i-a plătit, din bani publici, suma de 10.209 euro deşi Ordonanţa de Urgenţă 26/2012 interzice angajarea caselor de avocatură sau avocaţilor la instituţiile şi autorităţile publice, dacă există un compartiment/serviciu juridic.

Curtea Constituţională este sesizată să constate că acest art.1 al Legii 41/1994, care ar fi trebuit să definească fără echivoc ce fel de formă juridică are SRR şi SRTV, a lăsat loc la interpretări şi a condus la situaţia dezastruoasă din Televiziunea Română, o pierdere de aproximativ 160 milioane de euro.

De altfel, şi Curtea de Conturi a României a sesizat în urma controalelor efectuate şi la SRR dar şi la SRTV, în decursul anilor că: "statutul juridic al celor două instituţii este neclar şi el trebuie să fie lămurit de Parlament şi de Guvern." Merită reamintit că SRR şi SRTV cheltuiesc împreună anual peste 215 milioane de euro.

CCR urmează să judece, practic, dacă manageri ai unor companii cu capital integral de stat pot sau nu cheltui după bunul plac banul cetăţeanului (prin taxa Radio-Tv) cât şi banul public (Bugetul statutui)

Merită menţionat că mai multe organizaţii din societatea civilă etc. au transmis către Curtea Constituţională scrisori "amicus curiae" în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Moise Adrian, care depăşeşte cu mult cadrul cazului liderului sindical - CCR urmând să judece, practic, dacă manageri ai unor companii cu capital integral de stat pot sau nu cheltui după bunul plac banul cetăţeanului (prin taxa Radio-Tv) cât şi banul public (Bugetul statutui).

Organizaţiile care s-au adresat CCR pe această speţă sunt Pro DEMOCRATIA, ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociaţia Ziariştilor din România şi Federaţia Română a Jurnaliştilor Mediasind, Asociaţia Proiect Urban şi Federaţia Naţională a Solidaritatea a Pensionarilor.