Cum a alungat Washingtonul gigantul chinez Huawei din Europa [Politico]

Huawei, compania chineză acuzată de spionaj în mai multe ţări ale lumii şi interzisă de la licitaţia pentru reţelele 5G în România, renunţă la Europa. Gigantul chinez din domeniul telecomunicaţiilor îşi îndepărtează lobbyiştii occidentali cu pedigree, îşi reduce operaţiunile europene şi îşi îngheaţă ambiţiile de lider mondial, susţine Politico, într-o analiză detaliată.

Motivele pentru a face acest lucru au puţin de-a face cu potenţialul comercial al companiei - Huawei este încă în măsură să ofere tehnologie de ultimă generaţie la costuri mai mici decât concurenţii săi -, ci totul are de-a face cu politica, potrivit interviurilor cu peste 20 de actuali şi foşti angajaţi şi consilieri strategici ai companiei.

Presată de Statele Unite şi din ce în ce mai mult evitată pe un continent pe care îl considera cândva cea mai strategică piaţă de peste mări, Huawei se orientează din nou spre piaţa chineză, concentrându-şi atenţia europeană rămasă asupra puţinelor ţări - Germania şi Spania, dar şi Ungaria - care încă mai sunt dispuse să găzduiască o companie considerată în general în Occident drept un risc de securitate.

"Nu mai este o companie care pluteşte pe globalizare", a declarat un oficial Huawei. "Este o companie care se salvează pe piaţa internă". La fel ca majoritatea celorlalţi angajaţi ai Huawei intervievaţi pentru acest articol, oficialul a vorbit sub protecţia anonimatului pentru a descrie liber dificultăţile companiei.

Situaţia dificilă în care se află Huawei a fost rezumată de fondatorul companiei, Ren Zhengfei, într-un discurs adresat directorilor de la sediul central al companiei din Shenzhen în luna iulie.

El a prezentat tripla provocare cu care s-a confruntat compania în ultimii trei ani: ostilitatea din partea Washingtonului, perturbările cauzate de pandemia de coronavirus şi invazia Rusiei în Ucraina, care a bulversat lanţurile de aprovizionare globale şi a sporit îngrijorările europene cu privire la dependenţa excesivă de ţări precum China.

"Mediul cu care ne-am confruntat în 2019 a fost diferit de cel cu care ne confruntăm astăzi", a spus Ren în discursul său, care nu a fost făcut public, dar a fost văzut de Politico. "Nu presupuneţi că vom avea un viitor mai luminos".

"Înainte aveam un ideal de globalizare. Care este idealul nostru astăzi? Supravieţuirea!", a adăugat el.

Momentul în care a murit Huawei-ul globalist

În timp ce intră în hibernare în Occident, compania îi marginalizează sau îi îndepărtează pe managerii occidentali de rang înalt pe care i-a angajat cu doar câţiva ani în urmă pentru a contracara asaltul american asupra afacerilor sale.

"Occidentalii au fost ascultaţi", a declarat un oficial Huawei care lucrează în Europa. "Nu mai este cazul... Nimeni nu mai ascultă".

Biroul Huawei de la Bruxelles - cândva un centru cheie pentru ca firma să facă lobby împotriva restricţiilor europene asupra kit-ului său - a fost pliat complet în conducerea europeană, având acum sediul la Düsseldorf.

În această vară, biroul şi-a pierdut şeful de comunicare, Phil Herd, un fost jurnalist BBC care s-a alăturat companiei în octombrie 2019. De asemenea, biroul a pierdut recent cel puţin alţi trei membri cheie ai personalului care se ocupă de lobby şi politici. (Tony) Jin Yong, reprezentantul principal pe lângă instituţiile de la Bruxelles, este acum responsabil de afacerile guvernamentale din Europa de Vest şi îşi petrece cea mai mare parte a timpului în biroul din Düsseldorf.

La Londra, directorul de comunicare al Huawei în Regatul Unit, Paul Harrison, şi-a părăsit funcţia în octombrie, iar alţi funcţionari au plecat cam în aceeaşi perioadă. Harrison s-a alăturat Huawei de la un post de editor senior de ştiri la radiodifuzorul britanic Sky News în 2019.

La Paris, directorul de marketing şi comunicare al companiei, Stephane Curtelin, şi-a părăsit rolul în septembrie, a relatat revista locală Challenges. Înainte de aceasta, biroul din Paris şi-a pierdut şeful departamentului de afaceri guvernamentale şi de securitate Vincent de Crayencour, un oficial francez veteran în domeniul securităţii cibernetice cu o vastă experienţă guvernamentală, care s-a alăturat Huawei în 2020. Reprezentanta şefă a biroului din Paris al companiei, Linda Han, şi-a părăsit, de asemenea, rolul înainte de această vară.

Oficialii Huawei care au vorbit în interviuri autorizate au etichetat plecările ca pe o rotaţie obişnuită. "Există o fluctuaţie întotdeauna în companii, nu numai în Huawei ... Unii oameni pleacă şi alţi oameni vin", a declarat un purtător de cuvânt al Huawei Europe într-un interviu autorizat, săptămâna trecută.

Dar alte persoane din cadrul companiei au recunoscut în privat că plecările reflectă o schimbare radicală care a început în septembrie 2021.

La acea vreme, Meng Wanzhou - directorul financiar al Huawei şi fiica lui Ren - s-a întors la sediul central al companiei din Shenzhen, după ce a petrecut aproape trei ani în Canada, confruntându-se cu extrădarea în SUA sub acuzaţia de conspiraţie pentru fraudă bancară şi fraudă electronică.

"Momentul în care Meng a coborât din avion a fost momentul în care a murit Huawei-ul globalist ", a susţinut un oficial al companiei.

În calitate de fiică a fondatorului - şi moştenitoare prezumtivă a conducerii companiei - Meng a jucat un rol-cheie în lupta juridică şi de relaţii publice dintre Huawei şi Washington. De la întoarcerea din Canada, ea a ajuns în fruntea Huawei în calitate de vicepreşedinte la sediul central al companiei şi a declanşat o remaniere corporatistă la vârf.

De asemenea, compania îşi restructurează activităţile din Europa. Planurile companiei - neanunţate anterior - sunt de a consolida întregul continent într-o singură zonă de operaţiuni, cu sediul la Düsseldorf.

În prezent, Huawei împarte continentul european în două pieţe: Europa de Vest, condusă de la Düsseldorf, şi Europa de Est şi ţările nordice, cu un director executiv de top cu sediul la Varşovia.

Restructurarea "ne va ajuta să aducem mai multe sinergii în cadrul întregii operaţiuni de afaceri europene, va aduce mai multă valoare mai direct clienţilor noştri aici, în Europa", a declarat purtătorul de cuvânt al Huawei Europe.

În linii mari, nivelul de personal al companiei, în prezent de aproximativ 12.000 de persoane, va rămâne "stabil", a continuat purtătorul de cuvânt.

De asemenea, compania face reduceri de personal în alte părţi, a declarat Ren în discursul său din această vară.

"Vom renunţa la pieţele din unele ţări. De exemplu, vom renunţa la pieţele din ţările Five Eyes şi din India", a adăugat fondatorul Huawei.

"Five Eyes" se referă la un acord de schimb de informaţii între SUA, Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă. Toate cele cinci ţări au interzis sau sunt în curs de a interzice Huawei şi alte companii chinezeşti din infrastructura lor critică din cauza preocupărilor legate de securitate.

În schimb, Huawei se concentrează pe piaţa sa internă, care reprezintă o mare parte din 5G la nivel mondial şi unde suedezii de la Ericsson şi finlandezii de la Nokia se străduiesc să îşi menţină cota de piaţă.

Efectul Trump

Retragerea strategică a Huawei este remarcabilă pentru o companie care, până de curând, a investit milioane de euro în lobbyşti şi campanii de PR în efortul de a-şi extinde şi menţine poziţia în Europa.

În cea mai mare parte a anilor 2010, Huawei a fost considerată de mulţi în Europa ca fiind o faţă prietenoasă printre firmele de tehnologie care are legături cu puterea. Compania este ciudată în abordările sale, dar şi cordială, iar mulţi o consideră benefică pentru interesele continentului, deoarece a sporit concurenţa şi a redus preţul pentru următoarea generaţie de reţele de telecomunicaţii.

Compania a devenit cunoscută pentru generoasele sale pungi de cadouri, care includeau adesea un telefon Huawei, şi pentru petrecerile fastuoase în locuri pline de farmec, cu bufete de lux şi spectacole de dans - cum ar fi recepţia organizată cu ocazia Anului Nou chinezesc la Concert Noble din Bruxelles.

Petrecerile fastuoase au devenit ulterior parte a unui răspuns supraîncărcat la tensiunile politice din partea Washingtonului, care este îngrijorat de faptul că infrastructura de telecomunicaţii construită de chinezi reprezintă un risc serios pentru securitate şi spionaj.

Aceste tensiuni potrivnice au început să apară în timpul administraţiei fostului preşedinte american Barack Obama, dar au atins forţa unui uragan după alegerea lui Donald Trump. Până în 2019, Huawei se afla sub sancţiuni americane, iar fiica lui Ren, Meng, se afla în Canada, aşteptând rezultatul unei cereri de extrădare din partea SUA.

Keith Krach, un fost subsecretar de stat în administraţia Trump, şi-a amintit cum Washingtonul "apăsase butonul de panică".

El şi-a amintit că i-a întrebat pe miniştrii europeni despre relaţia lor cu China. "Şi ei spuneau: ‘Ei bine, sunt un partener comercial important’. Şi apoi se uitau în jur în cameră, şi daca nu era nimeni, îmi şopteau: ‘Dar nu avem încredere în ei’".

Pentru a traversa furtuna geopolitică, Huawei a oferit salarii cu şase cifre operatorilor de top din întreaga lume occidentală. A adunat o echipă de calibru înalt formată din foşti jurnalişti şi politicieni occidentali cu linii directe către locuri de putere precum Elysee şi Westminster, a aflat Politico de la mai mulţi dintre cei care au primit astfel de oferte.

Iniţial, manevra părea să funcţioneze.

Mesajul Huawei - că SUA prezintă riscuri de spionaj şi că agresiunea Washingtonului este determinată de interese economice - a câştigat teren, în special în locuri precum Germania, unde poziţia lui Trump s-a dovedit a fi neconvingătoare.

"Cazul pe care l-a prezentat Trump a fost mai mult contraproductiv", a declarat Thorsten Benner, director al Institutului de Politici Publice Globale din Berlin. Huawei a primit, de asemenea, sprijin din partea marilor operatori de telecomunicaţii, care au văzut valoare în echipamentele ieftine combinate cu un serviciu receptiv pentru clienţi.

Până la începutul anului 2020, Huawei părea să fi rezistat apelurilor americane de interzicere totală.

La 28 ianuarie, premierul britanic de atunci, Boris Johnson, a dat undă verde gigantului chinez pentru a construi o parte din infrastructura 5G a Marii Britanii. Doar după o zi, Uniunea Europeană a prezentat un plan de renunţare la dependenţa excesivă de furnizorii chinezi, lăsând în acelaşi timp calea deschisă pentru Huawei să facă lobby pe lângă guvernele naţionale pentru a păstra accesul pe piaţă pentru tehnologia sa.

Putin schimbă calculele

Aceste eşecuri au fost dureroase, dar nu au fost încă considerate fatale. Pierderea alegerilor de către Trump şi scăderea pandemiei în Europa păreau să ofere o oportunitate pentru o contraofensivă.

La începutul anului 2021, lobbyiştii de la Bruxelles ai Huawei erau încă optimişti că foamea Europei pentru o instalare ieftină şi rapidă a reţelelor 5G va învinge preocupările legate de securitate. Aveau chiar şi întâlniri programate în Parlamentul European pentru a-şi prezenta cazul.

Aceste întâlniri au fost anulate pe 24 februarie, ziua în care Vladimir Putin şi-a lansat invazia totală în Ucraina. Pentru mulţi din Europa, calculul risc-beneficiu în ceea ce priveşte Huawei s-a schimbat peste noapte.

"Cea mai mare schimbare pe care am văzut-o a venit din faptul că ne-am dat seama că suntem dependenţi de gazul rusesc - în special în Germania", a declarat John Strand, un analist în domeniul telecomunicaţiilor care a urmărit impactul Huawei pe piaţa europeană în ultimii ani. "Se pune întrebarea: Ce este mai rău, să fim dependenţi de gazul rusesc sau de infrastructura de telecomunicaţii chineză?".

Sub preşedinţia lui Joe Biden, presiunea asupra Huawei nu a făcut decât să crească, iar avertismentele Washingtonului vin acum de la un mesager mai înţelegător. În octombrie, Comisia Europeană a emis un nou avertisment împotriva utilizării tehnologiei Huawei pentru susţinerea reţelelor 5G, iar guvernul britanic şi-a reafirmat cerinţa de a elimina echipamentele Huawei din infrastructura de telecomunicaţii britanică.

Problemele companiei au făcut ca eforturile de lobby ale acesteia să se destrame - şi i-au afectat cota de piaţă.

Înainte de pandemie, compania găzduia în mod regulat politicieni, jurnalişti şi lideri de afaceri europeni la sediul său din Shenzhen, un campus masiv cu clădiri în diferite stiluri arhitecturale europene care îi prezentau ambiţiile globale.

Politica chineză "zero-COVID" a făcut acest lucru imposibil.

Timp de ani de zile, Huawei a cheltuit cele mai mari sume de bani la Congresul mondial anual al telefoniei mobile de la Barcelona, cel mai mare eveniment din industria telecomunicaţiilor din lume. În acest an, prezenţa companiei pe teren a fost o palidă imitaţie a prezentărilor anterioare, pe care le folosea pentru a lansa noi produse, cu o prezentare strălucitoare şi bugete de marketing astronomice.

Dar poate că niciun eveniment de mare anvergură nu ilustrează mai bine amploarea acestei schimbări decât Forumul Economic Mondial de la Davos, unde cândva Huawei era printre principalii săi sponsori. Pe 21 ianuarie 2020, cu doar o săptămână înainte ca Boris Johnson să se poziţioneze de partea Huawei în detrimentul lui Trump, Ren se afla pe scena staţiunii alpine, discutând despre viitorul inteligenţei artificiale cu Yuval Noah Harari, autorul cărţii "Sapiens".

În anul următor, întâlnirea mondială a actorilor politici şi a titanilor financiari de la Davos a fost anulată din cauza pandemiei. Când s-a convocat în vara anului 2022, şefii de top ai Huawei au lipsit de la festivitatea de discuţii. În conformitate cu politica "zero-COVID" a Beijingului, aceştia nu au putut părăsi China.

Radoslaw Kedzia - vicepreşedintele Huawei pentru regiunea CEE (Europa Centrală şi de Est) şi nordică, şi primul non-chinez care a obţinut statutul de CEO în cadrul companiei, în Cehia, în 2015 - a declarat că nu a existat niciun calcul politic în spatele dublei reduceri din Ungaria.

"Haideţi să nu ne demonizăm, bine? Suntem ca oricare altă companie", a spus Kedzia.

Dacă evaluarea unei afaceri oferă "perspectiva următorilor 10-20 de ani de funcţionare stabilă, atunci crezi că este bine să îţi concentrezi o parte din resurse în ţara respectivă", a adăugat el.

Un lucru este cert, conchide Politico: Când vine vorba de marele joc european, Huawei a pierdut şi şi-a trimis acasă toţi jucătorii politici.