Cum a reuşit un membru al grupului de la Monaco să scape de dosarul "Metroul din Drumul Taberei"

Afaceristul Dragoş Dobrescu, directorul Astaldi România, Luca Pier Canino şi avocatul-infractor Doru Boştină au scăpat prin prescripţie de răspunderea penală pentru traficul de influenţă de 1 milion de euro în legătură cu lucrările la metroul din Drumul Taberei. Curtea de Apel Bucureşti i-a confiscat lui Dobrescu parte din banii ceruţi de la directorul Astaldi – 550.000 de lei – pe care Doru Boştină îi “spălase” prin firma lui de avocatură, relatează Ziare.com.

Potrivit sursei citate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a început să judece apelul procurorilor DNA la decizia instanţei de fond, care a închis dosarul şpăgii-record pentru lucrările de la Magistrala 5 de metrou-Drumul Taberei ca urmare a intervenţiei prescripţiei.

Curtea de Apel Bucureşti i-a scăpat pe Dobrescu, Canino şi Boştină pe data de 15 mai 2023, urmare a deciziilor CCR şi ÎCCJ pe tema prescripţiei.

În esenţă, procurorii anticorupţie au reţinut că în vara anului 2013 Dragoş Dobrescu i-a cerut lui Luca Pier Canino suma de 1 milion de euro pentru a-şi trafica pretinsa influenţă pe care ar fi avut-o asupra edilului de atunci al Sectorului 6, Rareş Mănescu, pentru avizele necesare demarării lucrărilor la metroul din Drumul Taberei. Conform înţelegerii, suma de 1 milion de euro urma să fie plătită în tranşe, timp de 4 ani. Din suma cerută, Dragoş Dobrescu a primit de la Luca Pier Canino o primă tranşă, de aproximativ 550.000 de lei, prin intermediul firmei de avocatură a lui Doru Boştină, precizează site-ul citat.

În continuare, prezentăm câteva fragmente din motivarea Curţii de Apel Bucureşti, consultate de Ziare.com:

• Durata termenului (general) al prescripţiei răspunderii penale sau lipsa cazurilor de încetare a prescripţiei răspunderii penale nu sunt principalii factori criticabili în cauză, existând şi alte aspecte relevante, mai importante, cum sunt, de exemplu, întârzierile nejustificate în desfăşurarea urmăririi penale.
• Chiar admiţând că, în general, un obstacol în calea prevenirii şi combaterii infracţiunilor de corupţie sau asimilate corupţiei în constituie greutatea detectării şi investigării acestora din cauza naturii lor ascunse şi a acordului dintre diferitele părţi implicate în comportamentul ilicit, acesta nu poate fi identificat în speţă câtă vreme organele de urmărire penală au fost sesizate prin denunţul din data de 09.12.2014 de către martorul denunţător.
• Or, unul dintre pilonii CEDO este dreptul la un proces echitabil, cu cerinţa necesară pentru procedurile judiciare să fie finalizat într-un termen rezonabil. Toate organele judiciare au obligaţia de a pune în aplicare acest principiu.
• În speţă, termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) Cod penal, de 8 ani, nu poate conduce la reţinerea unui risc sistemic de impunitate şi poate fi considerat suficient pentru investigarea unor infracţiuni de natură celor ce fac obiectul prezentului dosar, cu atât mai mult cu cât organele de urmărire penală au fost sesizate la scurt timp de la comiterea acestora.
• Mai mult, într-o notă mai pragmatică, dacă se consideră efectiv că anumite practici la nivel naţional au adus atingere intereselor financiare ale Uniunii, statul dispune în prezent de un instrument juridic, pentru a recupera sumele datorate de un inculpat faţă de care se dispune încetarea procesului penal ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale fără ca protecţia drepturilor fundamentale să devină o daună colaterală în acest proces – confiscarea specială a bunurilor dobândite prin săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală putând fi în continuare dispusă.

Articolul integral aici.