Cum încearcă fostul patron OTV să scape de două filmări incriminatorii în dosarul de sex cu minore
Fostul patron al OTV Dan Diaconescu încearcă să scape de două filmări incriminatorii în dosarul de sex cu minore şi folosirea prostituţiei infantile, susţinând că una a fost realizată în timp ce el era “ademenit” să comită fapta, iar a doua a fost “extrasă” din telefonul victimei la percheziţia informatică fără ca aceasta sau avocatul ei să fie de faţă, relatează Ziare.com.
Potrivit sursei citate, avocaţii lui Diaconescu au cerut excluderea înregistrărilor audio-video de la dosar, dar nu pentru că n-ar fi reale, ci pentru că ar fi fost ilegal obţinute
Judecătoria Constanţa a confirmat, pe data de 22 noiembrie, legalitatea rechizitoriului şi a dispus începerea judecăţii în dosarul în care Diaconescu este acuzat că în perioada 2020-2021 a făcut sex pe bani cu două minore, într-o cameră de hotel, apoi într-un apartament.
Principalele probe care îl incriminează pe Dan Diaconescu sunt două înregistrări audio-video, prima fiind pusă la dispoziţia anchetatorilor de către martorul în apartamentul căruia au fost comise faptele, iar cea de-a doua fiind găsită în telefonul uneia dintre cele două fete.
Cum apărarea lui Diaconescu nu putea nega evidenţa că fostul patron OTV este protagonistul înregistrărilor video, avocaţii s-au concentrat asupra elementelor de legalitate: au susţinut că prima înregistrare a fost realizată în scop de şantaj, iar a doua a fost obţinută de procurori în mod ilegal, deoarece tânăra n-a fost de faţă la percheziţia informatică şi nici n-a avut avocat, mai precizează site-ul citat.
Ziare.com a consultat încheierea de şedinţă din 30.10.2023, în care Tribunalul Constanţa a dat cuvântul avocaţilor pentru dezbaterile finale în procedura de cameră preliminară. Pronunţarea a fost amânată pentru 22.11.2023, dată la care judecătorul a respins toate cererile şi excepţiile invocate de apărătorii lui Dan Diaconescu.
“Solicită excluderea mijloacelor de probă reprezentate de înregistrările audio video existente la dosarul cauzei şi prin prisma scopului în care acestea au fost efectuate respectiv un scop evident nelegitim acela de şantaj, cu alte cuvinte dacă legiuitorul a înţeles să permită filmarea în spaţii cu destinaţia de locuinţă, spaţii private, în condiţiile în care acele filmări surprind săvârşirea unei infracţiuni, raportându-se apărătorul la cele arătate de judecătorul de cameră preliminară într-o încheiere precedentă, respectiv că ‘nici un infractor nu şi doreşte să fie filmat atunci când săvârşeşte o infracţiune’, este evident că această probă este coruptă întrucât interesul nu a fost unul legitim, cel de a sesiza organele de urmărire penală, cu săvârşirea vreunei infracţiuni, ci acela de obţinere de probe în vederea săvârşirii infracţiunii ulterioare de şantaj.
Astfel, începe apărătorul ales al inculpatului cu neregularitatea actului de sesizare, care în opinia sa, are două componente: una de fond şi una de legalitate, a investirii instanţei de judecată. În ceea ce priveşte chestiunile legate de fond, solicită a se observa că, infracţiunile prevăzute de dispoziţiile articolul 216 indice 1 Cod Penal nu sunt descrise, astfel încât să-i permită pe de o parte judecătorului să fixeze obiectul şi limitele judecăţii, iar pe de altă parte, inculpatului să se apere într-un mod coerent şi aplicat”, se arată în documentul citat.
