Fiul disidentului Gheorghe Ursu: "CSM încearcă să închidă gura presei! Atacă libertatea de opinie!"

Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, disidentul ucis în bătăi în puşcăriile comuniste la ordinul Securităţii, critică dur poziţia Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, după ce aceasta a transmis public că "afirmaţiile unor politicieni, ale reprezentanţilor unor instituţii publice, ale unor formatori de opinie sau jurnalişti privind achitarea torţionarilor în cazul disidentului Gheorghe Ursu au încălcat independenţa puterii judecătoreşti, fiind afectată încrederea publică în sistemul de justiţie".

În poziţia transmisă redacţiei Epoch Times, Andrei Ursu subliniază că, practic, membrii Secţiei pentru Judecători a CSM transmit că judecătorii care i-au achitat pe ucigaşii tatălui săi au avut dreptate. Mai mult, secţia pentru Judecători a CSM încearcă să închidă gura presei şi atacă libertatea de opinie.

Redăm poziţia lui Andrei Ursu:

"Concluziile care se desprind din acest anunţ pun sub semnul întrebării imparţialitatea CSM faţă de crimele regimului comunist. Ar fi interesant de aflat numele celor din majoritate care au votat-o, şi a cui a fost sesizarea pe care au votat-o. Prin solidarizarea cu decizia de achitare, membrii Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii se erijează în meta-judecători ai cauzei în discuţie, fără să aducă probe şi argumente.

Din anunţ se înţelege că acea majoritate a Secţiei respective consideră, aprioric că cei trei membri ai completului din apel, Valerică Voica, Constantin Epure şi Alin Sorin Nicolescu, au avut dreptate când i-au achitat pe torţionarii lui Gheorghe Ursu sub motivul că nu ar fi existat adversitate între poporul român şi Securitate. Singurul 'argument' din comunicatul CSM este că a critica o decizie a ÎCCJ duce la scăderea încrederii în justiţie.

Or, asta nu constituie un argument; sau este unul pentru o concluzie exact contrară.

A critica o decizie judecătorească este un drept şi un semn de sănătate morală a unei societăţi democratice. Scăderea încrederii în justiţie a publicului a fost şi rămâne consecinţa directă a aberantei decizii, a ignoranţei sau relei credinţe a judecătorilor în privinţa crimelor comunismului ceauşist.

Iar acum, CSM nu face decât să împingă încă mai jos ştacheta acestei încrederi. Practic, CSM a ajuns să folosească barometrul încrederii publice în justiţie ca un argument - esenţialmente kafkian - pentru a încerca să închidă gura presei, a organizaţiilor civice, a instituţiilor abilitate să studieze istoria noastră recentă, a publicului larg. În 2023, CSM atacă, pur şi simplu, libertatea de opinie, şi încă a unui segment majoritar al societăţii româneşti."

Redăm şi comunicatul remis ieri de CSM

"Biroul de informare publică şi relaţii cu mass media din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii este abilitat să aducă la cunoştinţă publică următoarele:

Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în şedinţa din data de 11 octombrie 2023, în majoritate, a admis sesizarea privind apărarea independenţei puterii judecătoreşti în raport de mai multe articole de presă care au vizat soluţia pronunţată în 'cazul disidentului anticomunist inginer Gheorghe Ursu'.

Ca urmare a deciziei penale pronunţate în cauza menţionată, în spaţiul public au fost făcute mai multe afirmaţii care pun în discuţie independenţa membrilor completului de judecată care s-a pronunţat în cauză, a instanţei supreme şi a puterii judecătoreşti în ansamblu, luări de poziţie care au provenit din partea unor oameni politici, a reprezentanţilor unor instituţii publice, a unor formatori de opinie din cadrul societăţii civile, precum şi din partea mass-media.

În cuprinsul articolelor de presă s-a afirmat, sub diverse forme, că decizia pronunţată este rezultatul unei influenţe profunde exercitate de fosta Securitate şi de către actualele servicii de informaţii asupra sistemului judiciar, că judecătorii cauzei au legitimat metodele regimului comunist totalitar, că decizia a fost rezultatul necunoaşterii totale a aspectelor analizate, că judecătorii au căzut victima formelor de manipulare utilizate de fostul regim comunist pentru a compromite disidenţii politici sau că scopul hotărârii judecătoreşti a fost discreditarea unuia dintre cei mai importanţi disidenţi anticomunişti şi de a-i proteja pe torţionarii acestuia.

Totodată, chiar şi ulterior publicării în format anonimizat a considerentelor deciziei instanţei supreme, au continuat să fie făcute în spaţiul public afirmaţii de acelaşi gen, presupus întemeiate pe paragrafe disparate, scoase din context, ale deciziei.

Faţă de aceste aspecte, Secţia pentru judecători reţine, că prin modul în care au fost formulate, fără o bază factuală, comentariile privind modul de apreciere a probelor şi raţionamentul judecătorilor care au soluţionat dosarul depăşesc limitele unor critici normale şi acceptabile într-o societate democratică faţă de activitatea de judecată. De asemenea, prin afirmaţiile publice formulate, referitoare la profesionalismul judecătorilor membri ai completului de judecată, la modalitatea de administrare a probelor şi de aplicare a dispoziţiilor legale, precum şi la soluţia pronunţată în cauză, ce a fost asociată unei 'lipse de ataşament faţă de valorile democratice', a fost încălcată independenţa puterii judecătoreşti, fiind afectată încrederea publică în sistemul de justiţie."

Reamintim că, la finele lunii iulie, foştii securişti Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, acuzaţi de procurori de uciderea disidentului Ursu, au fost achitaţi de judecătorii Curţii Supreme.

În motivarea deciziei, cei trei judecători - care i-au achitat şi pe Gabriel Oprea, Piedone etc. - preiau practic narativele Securităţii şi merg până la a afirma că Gheorghe Ursu - ucis în bătăi după ce a dezvăluit la Europa Liberă că Ceauşescu a dispus sistarea consolidării blocurilor afectate de cutremurul din 77 - n-a fost disident anticomunist. Mai mult, în condiţiile în care este de notorietate faptul că opozanţii regimului erau zdrobiţi în bătăi de Securitate, închişi, trimişi în închisori etc., judecători susţin că la nivelul anului 1985 nu se mai poate considera că există o intenţie clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităţilor statului. Practic, prin decizia lor, judecătorii absolvă întreaga Securitate de crimele comise împotriva opozanţilor regimului şi ai lui Ceauşescu.