În vizită la Sanctuarul de urşi LiBEARty de la Zărneşti

Ursul brun european (Ursus arctos) este probabil cea mai emblematică specie din România - un simbol al sălbăticiei şi pădurii. România găzduieşte în prezent o populaţie uriaşă de urşi, în special în Munţii Carpaţi şi nu există nici o îndoială că aceştia sunt o atracţie turistică reală, povesteşte Victoria Hillman, director de studii la Transylvanian Wildlife Project, într-un articol apărut pe site-ul National Geographic, după o vizită la Sanctuarul de urşi LiBEARtyde la Zărneşti.

Sanctuarul LiBEARty de la Zărneşti (în imediata apropiere a Braşovului) a fost înfiinţat în anul 2005 prin colaborarea dintre Cristina Lapis (co-fondator al AMP - Asociaţia Milioane de Prieteni) şi WSPA (Societatea Mondială pentru Protecţia Animalelor), în urma unor anchete făcute pe baza relatărilor turiştilor despre urşi ţinuţi în cuşti minuscule în faţa restaurantelor şi benzinăriilor din România. Sanctuarul este dedicat memoriei faţă de o ursoaică, Maya, şi realizării unui vis şi a unei promisiuni pe care Cristina a făcut-o: aceea ca niciun alt urs să nu mai fie nevoit să îndure durerea şi suferinţa prin care a trecut Maya. Astăzi, rezervaţia găzduieşte peste 70 de urşi, fiecare cu propria sa poveste unică, despre cum au fost salvaţi, îngrijiţi pentru a fi din nou sănătoşi şi despre viaţa liniştită de acum din pădurile, pajiştile şi bazinele din incintele spaţioase.

Pe de-o parte, scrie Hillman, este încurajator să vezi oameni dedicaţi care vor să salveze aceşti urşi de la o viaţă de mizerie pe care niciun animal nu ar trebui să o îndure doar pentru divertisment, dar pe de altă parte nu poţi să nu te gândeşti că locul lor este în sălbăticie.

Mulţi dintre urşii de la Zărneşti nu s-au născut în captivitate, ci au fost luaţi din sălbăticie şi supuşi la diferite niveluri de cruzime pentru divertisment - un lucru pe care mulţi nu-l vor uita niciodată şi care poate fi încă observat în comportamentele lor stereotipice.

Deşi aceşti urşi nu mai pot fi eliberaţi niciodată în sălbăticie, prin poveştile lor ei ajută la educarea copiilor din toată România nu doar în privinţa urşilor, ci şi a protejării şi conservării faunei sălbatice în general şi a schimbării atitudinii faţă de acest mamifer carismatic, mai scrie Hillman, care a ţinut totodată să mulţumească personalului rezervaţiei pentru modul în care a fost primită.