"Putin la catafalcul lui Gorbaciov" - Analiza lui Stanomir

Catafalcul lui Mihail Gorbaciov este catafalcul Uniunii Sovietice înseşi. La trei decenii de la dispariţia primului stat al muncitorilor şi al ţăranilor, Vladimir Putin se află faţă în faţă cu acest spectru sovietic care bântuie imaginarul rus. Imaginea lui Mihail Gorbaciov este imaginea detestată a unei capitulări. Sfârşitul de drum al patriei sovietice este, pentru Rusia lui Putin, o catastrofă. Nostalgia se hrăneşte din memoria unui timp al măreţiei.

Întreaga ordine a imaginarului putinist se întemeiază pe această idee de continuitate cu geniul sovietic. Admiraţia pentru Stalin este parte din această obsesie. Ceea ce Stalin întruchipează este virtutea la care aspiră şi Vladimir Putin însuşi: ferocitatea politică ce se află la originea unei tiranii imperialiste.

În acest tablou pe care îl construieşte propaganda putinistă, epoca lui Mihail Gorbaciov este una a retragerii şi a eşecului. Reculul strategic echivalează cu o înfrângere. Reformele care ţinteau la imposibila reformare a comunismului au subminat autoritatea statului şi au inaugurat drumul care a dus la implozia finală.

Căci păcatul capital al gorbaciovismului este, în această Rusie a lui Putin, însăşi absenţa voinţei de a păstra integritatea imperiului. Mitul putinist se întemeiază pe exploatarea traumelor identitare ruse. Complexul mesianic al unei naţiuni care nu se poate adapta unui rol post-imperial, iată terenul pe care se ridică eşafodajul dictaturii de astăzi.

Gorbaciov este vinovat, în Rusia lui Putin, iar această culpă istorică poate fi înlăturată doar prin agresivitatea cu care Rusia de astăzi încearcă să îşi recupereze măcar o parte din patrimoniul lichidat la 1991. URSS este casa la care priveşte cu admiraţie statul lui Putin. Iar în această casă a memoriei, vârsta lui Stalin este apogeul măreţiei naţionale.

Despărţirea de Gorbaciov nu înseamnă şi despărţirea de URSS, dimpotrivă. Rusia lui Putin este însăşi tăgăduirea politicii externe inaugurate de Gorbaciov. Rusia de acum nu mai acceptă poziţia de secund al Occidentului: ea revine la barbaria ce este unica garanţie a menţinerii puterii ei.

Invazia Ucrainei este răspunsul pe care putinismul îl dă prăbuşirii lumii sovietice. Din resturile unei utopii, Putin a alcătuit statul-prădător de astăzi. Rusia pe care o conduce revine la elanul stalinist şi la izolarea “cetăţii asediate”. Crimele împotriva umanităţii sunt semnul voinţei sale de a învinge.

Articol publicat în Contributors.