Războiul Israel-Hamas împinge deja agenda Marii Resetări

În urmă cu câteva zile, un articol realizat de Kit Knightly via OffGuardian.org. atrăgea atenţia asupra modului în care agenda Marii Resetări avansează încă în culise, iar în cele treisprezece zile de existenţă, războiul Israel-Hamas în sine a împins şi el această agendă înainte.

Cenzura

Normalizarea suprimării disidenţei şi crearea unei culturi a fricii în jurul libertăţii de exprimare reprezintă o parte importantă a Marii Resetări, la urma urmei, celelalte etape fiind mult mai uşoare dacă interzici protestele incomode.

Şi, în mod natural, apelurile pentru suprimarea libertăţii de exprimare au apărut peste tot de când a început războiul.

Comisarul Uniunii Europene, Thierry Breton, a trimis scrisori de avertizare către toate platformele majore de socializare, susţinând că acestea trebuie să "combată dezinformarea" cu privire la Israel şi ameninţându-le cu amenzi.

Într-un nou impuls al naraţiunii "China este de partea noastră", serviciul chinez de distribuire de videoclipuri TikTok a acceptat cu entuziasm să "combată dezinformarea".

Studenţi de la Harvard şi Berkeley au fost ameninţaţi cu "punerea pe lista neagră" pentru că şi-au exprimat sprijinul pentru Palestina.

Poliţia germană şi franceză întrerupe demonstraţiile pro-Palestina, în timp ce, atât în Marea Britanie, cât şi în SUA, există apeluri pentru arestarea persoanelor care flutură steaguri palestiniene sau pentru deportarea celor care "susţin Hamas".

Crearea unei culturi a fricii, care îi face pe oameni să se teamă să se exprime sau să-şi exprime opiniile politice, este doar unul dintre multele lucruri pe care Covid, Ucraina, schimbările climatice şi acum Israelul le au în comun.

Software de recunoaştere facială

Întotdeauna este curios când o ştire presupusă "de domeniul stângii" apare şi se leagă perfect de o problemă deja prezentă în presă.

Ascensiunea software-ului de recunoaştere facială - o ameninţare la adresa dreptului la intimitate al tuturor - este una dintre acestea.

Înainte de "atacul surpriză", utilizarea de către Israel a tehnologiei de recunoaştere facială a fost numită "apartheid automatizat" de către Amnesty International. În SUA, statele se opun de mult timp utilizării recunoaşterii faciale, unele dintre ele introducând proiecte de lege pentru a o interzice complet.

Acum însă se presupune că Israelul a folosit tehnologia de recunoaştere facială pentru a identifica morţii şi răniţii. The Jerusalem Post o numeşte "un instrument care ajută Israelul să se refacă în urma războiului Hamas".

Şi, într-o coincidenţă extrem de curioasă - cu trei zile înainte de presupusul "atac surpriză", guvernul Suediei a fost "forţat" să sporească utilizarea acestei tehnologii din cauza "violenţei între bande".

În Regatul Unit, acest lucru a coincis perfect cu planurile guvernului de a încărca fiecare fotografie de paşaport din baza de date într-un program de recunoaştere facială.

Planurile au stârnit proteste în surdină, mai ales pentru că nimeni nu a auzit cu adevărat despre ele. Apoi, sâmbătă, în timpul marşului pro-Palestina de la Londra, poliţia metropolitană a aplicat puterile secţiunii 60AA, care le cere participanţilor să nu-şi acopere feţele, pentru a facilita recunoaşterea facială în direct. (Apropo, iată cum se duce Suedia, o altă ţară a "băieţilor buni").

Nimeni nu a spus un cuvânt împotriva acestui lucru. Dintr-o dată, ceea ce era "orwellian" în aprilie este acum - datorită ultimului război - total în regulă.

Faptul că aceiaşi oameni care cer ca nimeni să nu-şi acopere faţa acum, înainte strigau "purtaţi o mască!" - în ultimii trei ani este cea mai mare ironie.

Şi, la fel de ironic, dar mult mai tragic, aceiaşi oameni care s-au opus folosirii acestei tehnologii în timpul protestelor împotriva închiderii, o vor aclama pentru "simpatizanţii terorismului", ceea ce ne duce cu gândul la punctul trei...

Divizarea mass mediei alternative

Presa independentă a fost cel mai mare motiv pentru care naraţiunea "pandemiei" nu şi-a atins obiectivele grandioase. Naraţiunea şi-a pierdut impulsul în faţa rezistenţei consolidate a întregului spectru politic - de la stânga anarhistă până la dreapta libertariană.

De atunci, o parte importantă a strategiei globaliste a fost subminarea acestei solidarităţi şi a extinderii mass-mediei alternative, atacându-le finanţarea, limitându-le raza de acţiune şi - cel mai evident - semănând discordie prin distragerea atenţiei.

Nu a fost un accident faptul că invazia rusă în Ucraina a rupt rezistenţa Covid chiar la mijloc, divizând-o de-a lungul unor linii greşite de modă veche.

"Războiul" dintre Israel şi Hamas a rupt deja aceste două părţi în alte două. Acţiunea colectivă şi gândirea independentă au fost alungate pe tărâmul umbrelor în favoarea tribalismului. Oamenii au fost manipulaţi să abandoneze o poziţie antiglobalistă, alegând să-i apere cu fermitate pe "globaliştii buni" de cei răi.

Aceasta nu a rupt doar alianţa disidenţilor anti-lockdown/anti-vaccin, ci a rupt şi principiile acestora şi le-a discreditat opiniile.

Mulţi - mai ales din dreapta conservatoare - au uitat că Israelul a fost chiar în fruntea minciunii Covid, au uitat că au fost primii care au vaccinat şi primii care au folosit "permisele verzi" şi au sărit în apărarea lor (sau, mai exact, au sărit la şansa de a promova o agendă anti-islamică).

Acum fac presiuni pentru pedepse colective şi aclamă anularea libertăţii de exprimare pentru "simpatizanţii terorismului".

Luaţi în considerare Douglas Murray, de exemplu, care este considerat a fi un "absolutist al libertăţii de exprimare", dar care, în urma "atacului surpriză", scrie articole cu titluri ca "De ce permitem proteste care glorifică măcelul?"

Indiferent dacă aceşti oameni au fost sau nu autentici vreodată în ceea ce priveşte protestele pentru libertate, credibilitatea lor pe acest front este acum compromisă pentru totdeauna.

"Lumea multipolară"

Reversul fracţionismului care continuă să destrame mişcarea sceptică Covid este promovarea concomitentă a aşa-numitei "lumi multipolare".

Faptul că forţa conducătoare a lumii este o elită globalistă a fost evidenţiat în mod brutal de falsa "pandemie". De atunci, un obiectiv major al acestei elite globaliste a fost acela de a şterge acest fapt din mintea noastră colectivă.

Se vinde o poveste falsă conform căreia imperiul american în destrămare este "globalismul" şi că există o axă dură de opoziţie sub forma Rusiei, Chinei, Iranului.

Această naraţiune a fost vândută atât de mass-media mainstream, cât şi de cea alternativă, încă de la începutul "operaţiunii militare speciale" a Rusiei.

Este o naraţiune binară simplistă de tip binar bun/rău, menită să scoată din mintea oamenilor doi ani de cooperare globală la scară largă între aceşti presupuşi "duşmani".

Deja conflictul Hamas-Israel are rolul său în promovarea acestei naraţiuni înşelătoare. Creează impresia unei lumi divizate de-a lungul unor linii bine conturate (dar din ce în ce mai lipsite de sens).

Pandemia a arătat clar că elitele lumii urmează cu toţii acelaşi scenariu. Războiul este conceput pentru a ne face să uităm acest fapt.

Şi dacă asta înseamnă că trebuie să moară câteva mii de oameni în acest proces - şi ce dacă? Atât Vestul, cât şi Estul au fost fericiţi să îşi ucidă propriul popor cu lock-downuri şi injecţii toxice - aşa că de ce nu şi cu rachete?

Ei vând concepţii uzate ale Războiului Rece pentru a vă convinge că ei nu sunt inamicul vostru - sunt acei oameni "de acolo" - musulmanii, evreii, ruşii... ...puteţi completa după cum doriţi.

Coreea de Nord a fost acuzată că a furnizat arme Hamas.

Se pare că Iranul ar fi finanţat - chiar planificat - atacul.

Chiar şi Rusia, care, în mod tradiţional, se opune cu fermitate oricărui "terorist" islamic, dă semne de compromis în ceea ce priveşte "neutralitatea" sa obişnuită în ceea ce priveşte Palestina. Ei trimit transporturi de ajutoare în Gaza şi propun rezoluţii de încetare a focului în Consiliul de Securitate al ONU (la care, evident, SUA au pus imediat veto).

Pentru deranjul lor, parlamentarii israelieni ameninţă Rusia cu războiul, în direct la RT.

În discursul său recent adresat naţiunii, Joe Biden a comparat în mod deliberat Rusia lui Putin cu Hamas. Preşedintele ucrainean Vlodomir Zelenski a făcut acelaşi lucru aproape imediat ce a avut loc "atacul surpriză".

Se trasează liniile de luptă globale pentru un presupus "al treilea război mondial".

Toate acestea alimentează iluzia că diferenţe ideologice seismice uriaşe separă aceste state naţionale, când, în realitate, ele împărtăşesc marea majoritate a obiectivelor Noii Normalităţi.

Amintiţi-vă că atât Israel, cât şi Hamas şi-au sacrificat poporul pe altarul Pfizer. Orice pretenţie de a se îngriji acum de viaţa civililor - din partea oricărei părţi - trebuie întâmpinată cu cel mai absolut scepticism.

*

După cum puteţi vedea, "atacul surpriză" al Hamas a dat un nou impuls unor obiective neo-naziste care se aflau de ceva vreme pe lista de obiective a establishmentului. Şi asta doar până acum, există şi altele care nu s-au materializat încă, dar care ar putea cu uşurinţă.

Se vorbeşte despre o criză a refugiaţilor - sporind imigraţia ilegală şi stârnind şi mai multă retorică de dezbinare dorită, oferind în acelaşi timp guvernelor occidentale un ţap ispăşitor pentru sărăcia financiară pe care au creat-o în mod deliberat.

Preţul petrolului este deja în creştere, în orice moment ar putea declanşa următoarea "criză energetică".

Poate că va fi vorba de naţiunile din Golf care vor impune un embargo asupra Israelului sau de naţiunile occidentale care vor sancţiona pe oricine, dar ei pregătesc terenul. Wall Street Journal avertizează asupra "ecourilor din 1973", SUA a vândut jumătate din rezervele sale şi s-ar putea să nu fie "pregătită pentru o criză".

Două articole recente avertizează asupra unei "potenţiale crize".

Dacă (când?) se va produce, aceasta poate fi (şi aproape sigur va fi) pusă imediat în slujba agendei "schimbărilor climatice". Ni se va spune că există o parte bună a lucrurilor, deoarece "ne creştem dependenţa de energia regenerabilă".

Este o imensă încrengătură de minciuni, dar toate duc în aceeaşi direcţie.

Există deja o mulţime de discuţii în cercurile mass mediei alternative cu privire la natura Hamas. În ce măsură au fost create de Israel sau cel puţin au fost lăsate să se întâmple? Şi în ce măsură se extinde acest lucru la "atacul surpriză" în sine?

Unii au spus că a fost o "treabă din interior" din momentul în care a apărut ştirea şi are caracteristicile obişnuite ale unui atac tradiţional de "alarmă falsă". "Eşecuri inexplicabile ale serviciilor de informaţii", avertismente ignorate şi răspunsuri întârziate. Poate că a fost cazul de "a lăsa să se întâmple intenţionat", sau poate că ei au făcut să se întâmple.

Cine ştie cât de departe merge elita în gestionarea scenică a realităţii de care are nevoie pentru a-şi impune planurile asupra lumii.

Oricare ar fi adevărul despre această situaţie, nu se poate nega că deja se lucrează din greu la împingerea unei agende foarte cunoscute.