VeDemJust spulberă raportul lui Toader: Are un singur obiectiv, revocarea şefei DNA

Membrii asociaţiei VeDemJust au decis să depună la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) un document în care-şi prezintă opinia asupra controversatului raport în baza căruia ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a cerut revocarea şefei DNA. Potrivit VeDemJust, asociaţie din care face parte şi judecătorul Cristi Danileţ, fost membru CSM, raportul este întocmit în mod defectuos, conţinând erori de logică, de analizare şi greşeli de fond ce alterează astfel temeinicia propunerii de revocare a Procurorului-şef al DNA:

Redăm opinia VeDemJust:

"- Deşi poartă titulatura de „Raport”, documentul nu urmează structura consacrată pentru întocmirea unor astfel de documente: prezentarea obiectivelor raportării, metodologia folosită, descrierea instituţiei, analiza constatărilor, propunerea de înlăturare a deficienţelor. O altă neconformitate formală este aceea că din 36 de pagini, un număr de 10 pagini cuprind citate din decizii ale CCR şi avize ale Comisiei de la Veneţia, când în mod normal trebuia să se facă doar o trimitere la ele, mai ales că ele apar şi în anexă; mai rămân, în fapt, 26 de pagini de alegaţii;

- Raportul este asumat prin semnătură de către ministrul justiţiei, care este totodată cel care ia decizia de propunere de revocare, ceea ce este total neobişnuit: de regulă, rapoartele de acest fel sunt întocmite de o echipă şi apoi, în baza lor, organul decizional îşi asumă soluţia. Acest mod neobişnuit de întocmire a permis o eroare logică inadmisibilă la un astfel de nivel şi anume apelul la autoritate: raportul debutează cu funcţiile şi personalitatea ministrului, ceea ce nu poate nicidecum valida temeinicia susţinerilor sale. De asemenea, acest mod de întocmire a raportului a permis ca ministrul justiţiei să îşi aroge calităţi de psiholog: el analizează şi stabileşte „comportamentul autoritar către discreţionar” (?!) al unui magistrat, afirmaţii care nu sunt susţinute de date factuale şi analiza unor specialişti;

- Raportul nu corespunde scopului declarat prin titlu: deşi îşi propune să analizeze „activitatea managerială la DNA”, la pagina a doua se arată în mod expres că este vorba, de fapt, doar de activitatea managerială a procurorului-şef al DNA. Cu toate acestea, nu se face nicio referire la obligaţiile acestuia conform reglementărilor legale şi regulamentare; nu este nicio referire la data numirii în funcţie; nu sunt analizate calitativ şi cantitativ realizările acestuia. Ca urmare, este evident încă de la primele pagini că raportul este întocmit doar cu scopul precis de a releva deficienţe care să vizeze şeful instituţiei;

- Ministrul induce publicului percepţia eronată că procurorii ar fi în subordinea sa, ignorând că sintagma „procurorii îşi desfăşoară activitatea.....sub autoritatea ministrului” din Constituţie a fost interpretată atât cu ocazia elaborării Constituţiei, cât şi ulterior de toţi doctrinarii în materie, ca referindu-se la chestiuni administrative, nicidecum funcţionale;

- Prin modul de întocmire a raportului s-a încălcat decizia CCR nr. 433/2004: revocarea este asimilată unei sancţiuni disciplinare, ca urmare trebuia respectat dreptul la apărare a celui vizat: raportul întocmit de ministru nu a fost trimis în draft procurorului-şef DNA şi nu i s-au cerut explicaţii prealabile emiterii sale, pentru a se evita prezentarea publică a unor inexactităţi. Mai mult, postarea raportului încalcă o uzanţă în astfel de proceduri, punându-se o presiune publică enormă asupra CSM care urmează să ia decizia cu privire la avizul consultativ;

- Ministrul justiţiei nu respectă o hotărâre a CSM cu privire la managementul DNA: raportul său se bazează pe informaţii respinse de secţia de procurori prin hotărârea nr. 686/2017: cât timp ele nu se susţin, au fost înlăturate şi nu pot constitui baza unor decizii;

- Una dintre anexele raportului, pe care acesta se bazează, este un document al Inspecţiei Judiciare care este nepublic (nu clasificat!), potrivit reglementărilor Inspecţiei Judiciare şi CSM; totodată, postarea sa pe site-ul instituţiei încalcă legislaţia cu privire la datele cu caracter personal, fiind omisă înlăturarea acestora din documentul oferit publicului. Mai mult, analiza acestui document de secţia de procurori învestită cu cererea de revocare ar bloca analizarea aceluiaşi document în procedura disciplinară;

- Ministrul îşi arogă în mod nelegal un rol disciplinar, deşi atribuţiile în această materie aparţin secţiei de disciplină pentru procurori. Astfel, el face afirmaţii certe în legătură încălcarea obligaţiilor statutare aduse pentru doi procurori DNA (unul fiind şeful DNA), cazul fiind în curs de desfăşurare la secţia de procurori a CSM în materie disciplinară. Procedând astfel, ministrul pune presiune asupra secţiei de procurori;

- Ministrul îşi arogă în mod nelegal un rol deontologic asupra magistraţilor, făcând alegaţii asupra încălcării Codului deontologic de şeful DNA. Or, această atribuţie nu îi aparţine ministrului, ci secţiei de procurori a CSM, care nu a fost sesizată în acest sens nici măcar de el;

- Ministrul îşi întemeiază raportul pe afirmaţii făcute în spaţiul public în legătură cu modul de derulare a două procese penale aflate în curs de soluţionare (cazul Belina, cazul Sturza), ceea ce este interzis unui ministru, mai ales al justiţiei, de către standardele internaţionale privind independenţa justiţiei;

- Ministrul impută şefului DNA că a supravegheat o anchetă (cazul OUG 13/2017), deşi supravegherea activităţii procurorilor este un drept conferit de normele din codul de procedură penală procurorului ierarhic superior, fiind însăşi esenţa principiului controlului ierarhic ce caracterizează procurorii;

- Cu privire la îngrijorările partenerilor externi şi imaginea iremediabil distrusă a României, ministrul este într-o gravă eroare, situaţia fiind exact invers. Dacă România are astăzi o imagine bună, ea se datorează faptului că s-a realizat reforma justiţiei în anii 2004-2005, că lupta anticorupţie din perioada 2005-2017 a dus la condamnarea unor demnitari, magistraţi, şefi din administraţie, iar DNA şi ANI au devenit un model în Sud-Estul Europei, că magistraţii înşişi au protestat împotriva încercărilor de încălcare a independenţei lor în decembrie 2017 şi că sute de mii de oamenii apără în stradă justiţia de peste un an de zile, în mod regulat. Dacă România are o imagine proastă, pe lângă sute de miniştri, parlamentari, şefi de instituţii şi magistraţi condamnaţi pentru corupţie, pe lângă români care comit infracţiuni în străinătate, pe lângă schimbarea a trei Guverne într-un an, această imagine este generată şi de faptul că Guvernul a încercat să modifice abuzul în serviciu impunând un prag de 200.000 lei, iar acum parlamentarii dorind ca acesta să fie de 200.000 euro; Guvernul a propus eliberarea din penitenciare a mii de oameni prin graţiere, inclusiv pentru infracţiuni cu violenţe şi de serviciu şi corupţie; Parlamentul a modificat radical infracţiunea de conflict de interese; Parlamentul a aprobat o „amnistie” în domeniul conflictelor de interese constatate de ANI în ultimii cinci ani; ministrul justiţiei însuşi a făcut propuneri în vara lui 2017 pentru ştirbirea independenţei Inspecţiei Judiciare şi a procurorilor; iar în toamnă au apărut propuneri făcute de unii parlamentari de scădere a pedepselor pentru infracţiuni de corupţie, de eliminare a posibilităţii de arestare a celor suspectaţi de corupţie care au o conduită ce împiedică desfăşurarea normală a procesului penal şi de eliminare a unor mijloace de probă extrem de importante în lupta anticorupţie. Aceste modificări au fost descurajate de CSM, de 4000 de magistraţi, de 100 de ONG-uri şi de sute de mii de oameni din ţară şi din străinătate ieşiţi în stradă de disperare că unii vor să se situeze deasupra legilor;

- Ministrul confundă instituţia cu persoana, exact invers de cum citează el însuşi din Avizul Comisiei de la Veneţia: impută şefului DNA ceea ce alţi angajaţi ai sistemului au făcut – transcrieri unor discuţii înregistrate care ar fi neconforme cu realitatea, comportamente inacceptabile ale unor procurori, retragerea unui comunicat de presă de pe site-ul DNA. Raportul nu stabileşte cine sunt cei vinovaţi de acestea, ci le impută direct şefului DNA fără a stabili limitele responsabilităţii acestuia. Or, acest lucru poate fi stabilit doar în urma unei anchete administrative şi disciplinare, dar în orice caz interne, a sistemului judiciar, nicidecum ministeriale;

- Ministrul e nemulţumit că cel care conduce DNA nu s-a prezentat la o comisie specială a Parlamentului să spună unde era în calitate de Procuror General al României în anul 2009 într-o anumită noapte. Noi susţinem respectarea tuturor deciziilor CCR, dar din perspectiva noastră nu vedem cum ar fi afectate calităţile manageriale ale conducătorului instituţiei DNA din anul 2018 de neprezentarea la acea comisie.

- Ministrul mai este nemulţumit că şeful DNA a prezentat public efectele unei decizii CCR cu privire la abuzul în serviciu care a dus la închiderea a 245 de dosare şi pierderea de către statul român a 188 milioane de euro. Noi considerăm că explicarea către publicul larg a efectelor unor acte normative sau decizii ale CCR este indicată să vină din partea unor profesionişti ai dreptului. Iar când paguba creată bugetului de stat nu mai poate fi recuperată în sute de dosare, publicul are tot dreptul să ştie motivele;

- Raportul critică modul de comunicare a şefului DNA. Considerăm că aceste critici ar fi trebui formulate pe baza opiniei unor experţi, nicidecum pe baza percepţiilor subiective ale ministrului care nu excelează deloc la acest capitol. Oricum, interviurile date presei străine de procurorul-şef al DNA nu sunt singurele date de un magistrat român. Mai mult, prezentarea planurilor politicienilor şi oamenilor de afaceri de a se pune la adăpost de răspunderea penală prin modificări legislative şi amnistie fac ca politicile statului român să fie deturnate în favoarea grupurilor de interese. Or, într-un stat de drept autentic, noi credem că locul condamnaţilor nu este în posturi de demnitate publică, iar ministrul justiţiei trebuie să împărtăşească această opinie care este extrem de comună în ţările membre UE!

- Ministrul nu este de acord că şeful DNA s-a pus pe lista celor care intervievează procurorii care aplică pentru DNA. Această atribuţie este firească într-o instituţie şi este necenzurabilă;

- Ministrul e nemulţumit că şeful DNA se implică în schimbările de politică penală. Opinia unităţii de elită anticorupţie cu privire la modificările legislative este utilă. Există chiar atribuţii legale de propunere sau avizare de către magistraţi a unor propuneri legislative. Mai mult, în baza principiului colaborării loiale dintre autorităţile statului, e normal să fie ascultate opiniile celor care combat corupţia atunci când se modifică cadrul de funcţionare şi operare în acest domeniu. Că este aşa o spune Consiliul Europei în două opinii ale CCJE: „Magistraţii trebuie să fie consultaţi şi să joace un rol activ în elaborarea oricărei legislaţii ce priveşte statutul lor şi funcţionarea sistemului judiciar” (A se vedea Avizul CCJE nr. 3 (2002),paragraful 34) şi „Competenţa magistraţilor este valoroasă şi atunci când este vorba despre chestiuni din afara politicii judiciare” (A se vedea Avizul CCJE nr. 18(2015), paragraful 31);

- Ministrul e nemulţumit că şeful DNA a creat imaginea cum că România ar fi un stat profund corupt. Din păcate nu este doar o imagine, ci este o realitate: România este un stat captiv, cu o corupţie endemică, extinsă la toate instituţiile şi autorităţile statului. Doar dacă amintim de Indexul de percepţie a corupţiei lansat săptămâna trecută, vedem că România ocupă în UE locul 25 la corupţie, iar în clasamentul mondial suntem sub jumătatea listei;

Raportul este pe alocuri ilogic: după ce afirmă că rostul procurorilor nu este să obţină condamnări cu orice preţ, imediat vine şi critică faptul că a crescut numărul de achitări ca şi cum acest lucru ar fi în mod automat ceva culpabil (noi bănuim că este vorba de achitările pentru abuzul în serviciu generate de decizia CCR menţionată mai sus). De asemenea, după ce critică şeful DNA că se implică în unele dosare (cazul OUG 13), vine şi critică neimplicarea în alte dosare care au ajuns la prescripţie (cazul Microsoft);

Raportul omite în mod inexplicabil explicaţii ministeriale în legătură cu intensele dezbateri publice privind cazul Microsoft şi cazul DNA Ploieşti. Ministrul are astfel o dublă măsură: pe situaţii mai vechi şi nesoluţionate încă îşi prezintă opinia şi găseşte responsabilul, dar nu are nicio opinie referitoare la cele mai mari aşteptări din ultimele luni ale publicului. Eliminarea printr-un singur rând a celui mai important caz din istoria DNA vizând mai mulţi miniştri, soldat cu un prejudiciu uriaş, denotă o ignorare a unei situaţii halucinante, bugetul de stat fiind „prădat” într-un mod inacceptabil. Credem că este de datoria ministrului justiţiei ca, în zilele următoare, să înştiinţeze toate autorităţile astfel păgubite care sunt mijloacele administrative sau civile pentru recuperarea prejudiciilor de la cei vinovaţi de producerea lor, dar neurmăriţi penal.

În concluzie, raportul ministrului justiţiei ignoră practicile în domeniu. Publicarea lui mai înainte de sesizarea CSM a pus o presiune uriaşă pe instituţie şi constituie o lovitură de imagine a celei mai reprezentante figuri în lupta anticorupţie din ultimii cinci ani. Ministrul foloseşte informaţii nepublice sau zvonuri din presă pentru a-şi fonda o decizie luată mai înainte de finalizarea evaluării. Celelalte motive nu justifică propunerea de revocare. Raportul este profund subiectiv şi cu un singur obiectiv: nu de analiză a activităţii unei instituţii sau şefului acestuia, ci de revocare a şefului DNA", transmite VeDemJust.