Accidentul aviatic care a ruinat compania Spanair

Accidentul zborului JK 5022 al companiei Spanair, din 20 august 2008, în care şi-au pierdut viaţa 154 de persoane şi care a survenit în momentul decolării avionului de pe aeroportul Barajas, în direcţia Gran Canaria, a contribuit amplu la falimentul companiei aviatice spaniole cu o vechime de 20 de ani, notează vineri ziarul El Mundo.

Un studiu realizat de experţi de la Universităţile din Sevilla şi Castilla La Mancha, care a fost publicat recent în revista de specialitate Journal of Air Transport Management, demonstrează cu date acest lucru.

Investigaţia, desfăşurată de o echipă a Applied Economics and Management, formată din profesori ai celor două universităţi, a relevat că, după accident - cel mai grav al aviaţiei spaniole din ultimii 25 de ani - compania a pierdut imediat şi în mod susţinut circa 20% din volumul mediu al pasagerilor, ceea ce a dus în final la faliment, în ianuarie 2012.

Experţii consideră că accidentul a afectat în mod direct decizia potenţialilor pasageri. Există o evidenţă empirică clară că după accident a existat efectul "Rainman", de la filmul cu acelaşi nume, al cărui protagonist refuza să călătorească cu avionul de teama accidentelor.

"Prin acest efect pasagerii tind să penalizeze, fără să mai recurgă la ele, companiile aeriene care au înregistrat accidente de vreun anumit tip", a asigurat cercetătorul principal al studiului, José Ignacio Castillo, de la Universitatea din Sevilla.

"Efectul Rainman" a fost în special vizibil pe aeroportul din Las Palmas, unde Spanair a suferit o scădere cu 29 la sută a clienţilor săi. Utilizatorii acestui aeroport au "pedepsit" aspru Spanair şi nu s-au mai urcat în avioanele acestei companii, apelând la alte linii aeriene.

Studiul scoate în evidenţă şi deplasarea pasagerilor spre alte medii de transport (trenuri de mare viteză, AVE şi în special maşinile personale) după accident şi o scădere cu 6 la sută a traficului aerian pe aeroportul Barajas din Madrid, în luna imediat următoare după accident deşi tendinţa, la fel ca după 11 septembrie, a avut o durată limitată de timp şi s-a diluat după câteva luni.

Cercetătorii au lucrat la şase modele econometrice avansate care includ un evantai exhaustiv de variabile de care se ţine seama, precum efectul diferenţiat al zilelor de lucru, 11 septembrie, construcţia Terminal T4 pe Barajas, efectul ciclului economic, între altele. Studiul analizează şi dacă accidentul a avut asupra companiei un efect drastic, susţinut în timp, sau dacă impactul său iniţial s-a diluat cu timpul.