Cato Institute despre Vladimir Bukovski

Vladimir Bukovski
Vladimir Bukovski (Vladimir Bukovski prin bunăvoinţă)

Institutul Cato îşi exprimă tristeţea pentru decesul unui coleg, Vladimir Bukovski, un fellow senior al Institutului şi un gigant printre campionii libertăţii.

Un singur nume a fost suficient pentru a enerva dictatorii: Bukovski. Vladimir Bukovski a fost un stâlp al forţei, având o integritate care i-a permis să nu cedeze niciodată şi curajul de a îndura. Cuvântul disident abia ar putea să îl descrie. A fost interogat şi apoi expulzat de la universitate la 19 ani, fiind acuzat de participare la lecturi de poezie ilegale şi pentru criticarea Komsomol-ului - liga tinerilor comunişti. În 1963, a fost arestat pentru că a făcut două copii ale operei lui Milovan Djilas "Noua Clasă", care susţinea că statele comuniste, departe de a elimina opresiunea claselor, nu au făcut decât să cimenteze dictatura unei noi clase de birocraţi de partid.

Bukovski a fost condamnat la doi ani de tortură într-o închisoare-spital psihiatric din Leningrad, pe motivul că orice critică a comunismului era un simptom al unei boli mintale.

Aceasta a fost doar prima dintre închisorile pe unde a trecut. Bukovski a petrecut în total doisprezece ani în spitale-închisori psihiatrice, lagăre de muncă forţată şi lagăre din URSS.

În 1976, liderii URSS, exasperaţi, au decis să-l expulzeze în schimbul unui comunist chilian. În principal au vrut să scape de el. Bukovski a fost prea măreţ doar pentru a fi ucis.

În ​​1971 a reuşit să scoată din URSS documentele care arătau torturile monstruoase aplicate oamenilor cu gândire liberă, care erau închişi şi supuşi experimentelor şi administrării de droguri psihotrope pentru „vindecarea ”gândurilor lor independente - şi deci bolnave".

În cursul procedurii legale din 1992 împotriva Partidului Comunist al URSS, lui Bukovski i s-a cerut să asiste urmărirea penală, în timpul căreia a avut acces la arhivele Partidului. Folosind un scaner de mână şi un laptop, dizidentul a copiat mii de pagini de documente, un tezaur privind procedurile interne ale clasei conducătoare a unui stat totalitar.

Am avut onoarea să-l aud la diferite şcoli de vară ale Institutului Cato vorbind despre libertate. Prelegerile au fost ţinute în limba rusă în Crimeea, înainte de invazia Kremlinului şi anexarea acelei părţi a Ucrainei. Studenţii din Rusia şi alte ţări post-sovietice ascultau cu uimire şi erau inspiraţi de curajul unui om care nu a renunţat niciodată. Era un om direct, cu păreri tăioase, rezonabil şi hotărât să se opună tiraniei oriunde şi oricând.

Vladimir Bukovski nu a renunţat niciodată la lupta sa pentru libertate şi împotriva dictaturii. A riscat totul si a plătit un preţ foarte mare pentru curajul său.

Marele scriitor Vladimir Nabokov a rezumat moştenirea lui Bukovski în 1974: „Discursul eroic al lui Bukovski în faţa instanţei în apărarea libertăţii şi cei cinci ani de martiriu într-o închisoare psihiatrică vor fi amintiţi mult timp după ce torţionarii pe care i-a sfidat au putrezit".

Vă mulţumim, Vladimir Bukovski, pentru ceea ce aţi făcut pentru libertatea a sute de milioane de oameni şi pentru exemplul de curaj pe care ni-l oferiţi în continuare.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii