Cine se teme de François Hollande?

François Hollande, contracandidat la preşedenţia Franţei, miroase a pucioasă, are pe frunte două corniţe invizibile, iar în pantaloni ascunde o coadă de drac. Aşa este văzut candidatul socialist la preşedinţia Franţei de centrele puterii (politică şi financiară) din Londra, Washington şi Berlin. Totuşi, sondajele continuă să-l dea învingător în primul tur al alegerilor, din 22 aprilie, la distanţă considerabilă de actualul preşedinte, Nicolas Sarkozy, notează luni ziarul El Periodico.

Boris Johnson, excentricul primar conservator al Londrei, este încântat de Hollande. Nu pentru că împărtăşesc aceeaşi ideologie. Johnson crede că o victorie a socialiştilor ar fi o afacere bună pentru City-ul londonez, pentru că acolo ar căuta refugiu capitalurile franceze, care ar fugi de persecuţia socialiştilor. Boris Johnson, care se va confrunta şi el cu alegeri, în cazul lui pentru primărie, a găsit în Hollande un argument demn pentru campania sa. În urmă cu câteva săptămâni când Hollande a luat trenul Eurostar pentru a veni în vizită, la Londra, primul lucru pe care l-a spus a fost: 'Nu sunt periculos!'

Şi la Washington există nelinişte. Dreapta conservatoare îl critică pe Obama numindu-l 'socialist european'. Posibila victorie într-o ţară aliată cum este Franţa a unui adevărat 'socialist european' cu care Washingtonul ar trebui să aibă relaţii creează nervozitate. Încă din start există o anumită preocupare care va începe la summitul NATO de la mijlocul lunii mai când tema principală va fi Afganistanul. Iar la Berlin, cancelarul Angela Merkel se teme că venirea lui Hollande la Elysee va pune în chestiune soluţionarea crizei euro prin pactul de austeritate. De aceea este dispusă să intre în campanie alături de Sarkozy şi nu vrea să-l primească pe candidatul socialist. Anti-hollandismul pare să fi cuprins şi o revistă considerată un fel de autoritate morală în Germania, cum este Der Spiegel, care a publicat un interviu foarte agresiv, care frizează chiar proasta creştere cu aspirantul socialist.

Ce face Hollande să suscite atâtea respingeri? Practic două lucruri. În primul rând consideră obligatoriu să se renegocieze pactul fiscal care impune o nouă rigoare financiară ţărilor membre ale UE, pentru că acest pact se axează pe austeritate şi nu pune accent suficient pe creştere, şi vrea emiterea de euroobligaţiuni. În al doilea rând, crede necesară introducerea unei reglementări a pieţelor, lucru diferit de ceea ce susţine public preşedintele Obam,a sau 'biblia' capitalismului, ziarul Financial Times. Hollande consideră că trebuie majorate impozitele asupra beneficiilor bancare, să se interzică băncilor să opereze în paradisuri fiscale şi să se pună capăt activelor toxice. În general, el vrea să elimine acele elemente care au făcut posibilă criza imobiliară şi financiară. Şi, lucru ce i-a adus cele mai multe critici, ca francezii care câştigă peste un milion de euro pe an să plătească 75 la sută impozit pe venit.

Ce s-ar întâmpla dacă ar câştiga alegerile? În declaraţii acordate presei britanice, Hollande a spus că nu are intenţia să creeze probleme. Potrivit analistul politic Thomas Klau, de la European Council on Foreign Relations ,'Hollande este un promotor al consensului şi tendinţa lui este de a nu pune în pericol Europa'. 'Relaţia sa cu Merkel, nu va fi dragoste la prima vedere, dar cei doi au multe lucruri în comun. Ambii sunt prudenţi. S-ar putea înţelege bine'. Prin urmare Europa nu va mai fi condusă de 'Merkozy', ci de 'Merlande'. Istoria europeană arată că nu este nevoie ca cele două ţări, care au fost locomotiva Europei, să fie în aceeaşi zodie. Tandemul, format din democrat-creştinul Helmut Kohl şi socialistul François Mitterrand, a fost o uniune foarte rodnică pentru construcţia europeană.