Cultivarea sinelui şi compasiunea în relaţia dintre medic şi pacient
Sun Simiao, Regele medicinei chineze. (Yeuan Fang)
Conceptul de Shen 神 reprezintă o parte fundamentală a medicinei tradiţionale chineze. Se consideră că există trei comori care alcătuiesc viaţa: Jing 精 (esenţa), Qi 氣 (forţa vitală) şi Shen 神 - tradus în general ca spirit - simbolizând conştiinţa, mintea sau gândul.
„ Shen” este ceea ce ridică conştiinţa fiinţelor umane mai sus decât cea a celorlalte creaturi.
Cea mai veche relatare despre „shen” o găsim într-un vechi text din medicina chineză - Huangdi Neijing sau Tratat Clasic de Medicină Internă al Împăratului Galben - în secţiunea intitulată „Rădăcina spiritului”. Potrivit textelor istorice, Împăratul Galben a pus o întrebare la care a primit răspuns de la medicul şef, Qibo, şi care începea cu aceste cuvinte:
„Cerul ne dă virtuţile.
Pământul ne dă qi-ul.
Când virtutea este neîntreruptă şi qi-ul este amestecat, există viaţă.”
Potrivit lui Elisabeth Rochat De La Vallée, decan şi profesor la Şcoala Europeană de Acupunctură, conceptul de Shen este exprimat în relaţia dintre medicul din medicina tradiţională chineză, cu pacientul.
„Deci, ce este Shen, atunci când eşti un doctor de medicina tradiţională chineză, cât de importantă este relaţia cu pacientul? Sunt multe lucruri. Presupune ca tu să-ţi cunoşti munca, să cunoşti tehnicile, să ştii să dai un diagnostic şi aşa mai departe. Aceasta este baza. Dar pe de altă parte, ceea ce este important este faptul că este o fiinţă umană care tratează o altă fiinţă umană, şi astfel este mult în acest raport”, afirmă Elisabeth Rochat De La Vallée.
Rochat spune că în China antică a te cultiva pe tine însuţi era cheia relaţiei medic-pacient: „Relaţia este aceea care este dată (...) şi astfel trebuie să te cultivi pe tine însuţi ca fiinţă umană şi să fii mereu mai mult în acel tip de dreptate sau într-un fel de ordine naturală cu tine însuţi, în armonie cu tine şi cu Universul”.
Manifestarea compasiunii „Shen” în medicina tradiţională chineză este o abordare budistă. Dar „aceea este mai mult o abordare budistă. Depinde dacă consideri compasiunea doar ca pe ceva în comun fiinţelor umane sau cu o abordare specific budistă. Găsim compasiunea, de exemplu, ca unul dintre principalele lucruri pentru medicul de medicină chineză, în scrierile medicilor chinezi care erau budişti. Şi printre ei se numără un medic celebru din al şaselea sau al şaptelea secol, numit Sun Simiao. El era budist şi a scris despre relaţia dintre medic şi pacient, şi firesc compasiunea pentru el era în centrul acestei relaţii”, notează La Vallée.
Sun Simiao amintit de La Vallée consideră că practica medicinei este o artă a compasiunii. El a intrat în istorie pentru scrierile sale despre etica medicală intitulate: „Sinceritatea şi Devotamentul Marilor Medici”. În zilele noastre aceasta este considerată „Jurământul lui Hipocrate chinez” o lectură esenţială pentru studenţii de medicină tradiţională chineză.
