De ce a dispus Ministerul Mediului ca Garda Forestieră să nu mai calculeze pagubele

Garda Forestieră a primit ordin de la Ministerul Mediului să nu mai evalueze prejudiciile rezultate din tăierile ilegale de păduri, scriu jurnaliştii de la Rise Project. Un expert silvic a explicat însă pentru Epoch Times de ce este necesară această măsură.
Erika Stanciu, Secretar de Stat Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor
Erika Stanciu, Secretar de Stat Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (Epoch Times România)

“Gărzile Forestiere sunt autorităţi ale statului, iar prejudiciile se stabilesc de către experţi. Şi aici ne referim la dosarele penale. Chiar dacă nu se menţionează în document. Ei ştiu la ce se face referire. Nu trebuie să meargă în pădure ca să măsoare cioata un specialist de la Gardă. Îi degrevăm de o activitate de rutină, ca să aibă timp să îşi îndeplinească alte atribuţii, să facă controale la agenţii economici de exemplu”, justifica secretarul de stat în Ministerul Mediului, Erika Stanciu, măsurile luate în circulară.

Jurnaliştii de la RISE Project susţin însă că singura modalitate eficientă de evaluare a unui prejudiciu forestier trebuie făcută la firul ierbii, ceea ce presupune măsurarea efectivă a cioatelor din pădure. Datele din teren sunt corelate apoi la controlul economic propriu-zis, când sunt verificate raportările oficiale ale firmei suspecte.

Contactat de Epoch Times, inginerul silvic Octavian Berceanu a contrazis însă acest argument afirmând că ”degrevarea inspectorilor Gărzii Forestiere (GF) de la calculul volumului şi a valorilor prejudiciilor prin ordin ministerial este foarte utilă deoarece, în practică, aceasta este munca prestată de specialiştii puşi la dispoziţia GF de către structurile silvice de administrare a pădurilor. Conform practicii date de legislaţia în vigoare, toate suprafeţele de pădure administrate de către un ocol silvic de stat sau privat sunt controlate de cel puţin două ori pe an, respectiv primăvara şi toamna când vizibilitatea în pădure este optimă”.

”Verificările periodice făcute prin parcurgerea integrală a suprafeţelor forestiere se numesc controale de fond şi surprind majoritatea aspectelor importante precum starea de sănătate a arborilor, suprafeţele în care se execută lucrări silviculturale, inventarul dotării pădurarului, sau existenţa unor cioate nejustificate provenite din tăieri ilegale. Echipa de control este compusă dintr-un delegat ( inginer sau tehnician), numit de către şeful de ocol silvic sau de un funcţionar superior, la care participă şi un alt angajat specializat (pădurar sau inginer), ca martor, şi gestionarul suprafeţei controlate (pădurarul)”, a explicat Berceanu.

Expertul a mai arătat că ”prejudiciul provenit din tăieri ilegale se evaluează prin inventarierea cioatelor, respectiv măsurarea diametrelor acestora la 30 cm înălţime de la sol şi identificarea speciei. Măsurarea cioatelor şi gruparea lor pe specii permite calcularea volumelor specifice arborilor lipsă şi ulterior calcularea prejudiciului valoric. Volumele şi valorile sunt standardizate la nivel naţional indiferent de locaţie sau tip de proprietate. Cioatele sunt numerotate în carnetul de inventariere, numărul regăsindu-se vizibil pe cioată, alături de amprenta cu vopsea a ciocanului de marcat, (dispozitiv de marcat înregistrat notarial şi eliberat prin delegaţie de către seful de ocol, cu amprenta pentagonală/ sau de către şeful Gărzii Forestiere, cu amprenta triunghiulară). Datele culese zilnic sunt consemnate într-un proces verbal care este întocmit de specialistul acreditat să folosească ciocanul de marcat şi semnat de întreaga echipă de control”.

În opinia sa este suficient că persoanele care participă în teren la inventariere răspund penal pentru eventualele neconcordanţe sau erori in procesul de înscriere în carnetul de inventariere şi de transcriere în fişele de calcul ale volumelor şi valorilor prejudiciilor. Mai mult, expertul silvic arată că prejudiciul este recuperat de la făptaş sau de la pădurarul în paza căruia se găseşte suprafaţa de pădure.

Menţinerea inspectorilor în suprafaţa controlată, la cioată, pe toată perioada controlului este consumatoare de resursă umană şi permite infractorului ascunderea sau ştergerea unei părţi importante din dovezi, de exemplu transportul, ascunderea sau vânzarea lemnului provenit în urma infracţiunii.

”Odată ce personalul silvic îşi asumă responsabilitatea calculării volumului de masă lemnoasă şi a valorii prejudiciului sub semnătura şi sub incidenţa codului penal, prezenţa inspectorilor GF este doar pentru verificarea corectitudinii calculelor sau a datelor culese din teren prin sondare şi compararea diametrelor din carnetul de inventariere cu diametrele la cioată. Această degrevare a inspectorilor este utilă deoarece au posibilitatea să străbată suprafeţe mult mai mari şi să verifice un număr cât mai mare de agenţi economici”, susţine Octavian Berceanu. El a reamintit că misiunea fundamentală a Gărzii Forestiere este să verifice respectarea legislaţiei şi a Codului Silvic în special, să identifice neregulile, să stopeze infracţionalitatea, să sancţioneze şi să remedieze situaţiile neconforme cu legislaţia, în timp ce stabilirea valorii prejudiciilor şi recuperarea pagubelor aparţin administratorilor, prin specialiştii desemnaţi, şi organelor de anchetă cu atribuţii în acest sens.

”Menţinerea inspectorilor în suprafaţa controlată, la cioată, pe toată perioada controlului este consumatoare de resursă umană şi permite infractorului ascunderea sau ştergerea unei părţi importante din dovezi, de exemplu transportul, ascunderea sau vânzarea lemnului provenit în urma infracţiunii. (...) În responsabilitatea celor 300 de inspectori ai Gărzii care fac teren intră atât activitatea agenţilor economici din domeniu, aproximativ 17.000, cât şi întreaga suprafaţă forestieră, circa 7 milioane ha (68 % în zona montană, greu accesibilă), cât şi activitatea asociaţiilor care administrează fondurile de vânătoare. În realitate, verificarea actelor specifice întocmite de agenţii economici suprapusă peste verificarea terenului, cioată cu cioată, este posibilă, în termeni rezonabili, doar dacă înmulţim cu 5 numărul actual al inspectorilor GF”, mai spune Octavian Berceanu.

În plus, el atrage atenţia că dacă ”circa 3.000.000 de arbori tăiaţi ilegal se regăsesc pe suprafeţele neadministrate, iar cei 300 de inspectori ar continua să fie obligaţi să participe la numărarea fiecărei cioate, asta ar însemna 10.000 de cioate per inspector, iar pentru inventarierea a 300 de cioate zilnic, acestuia i-ar fi necesare matematic peste 300 de zile în fiecare an”.

”Implicarea inspectorilor GF în activitatea de inventariere şi calcul, pe care oricum o fac inginerii silvici din administraţie, scade pe de-o parte viteza de reacţie şi disponibilitatea de timp a inspectorilor, iar pe de altă parte oferă posibilitatea infractorilor să valorifice lemnul. Or, direcţia fundamentală care trebuie să se regăsească în activitatea Gărzii Forestiere este cea de prevenţie a infracţionalităţii, a nerespectării legislaţiei specifice”, a concluzionat expertul silvic.