De la Piaţa Tiananmen în Piaţa Taksim, un om se opune puterii violente
Erdem Gunduz în Piaţa Taksim. (MARCO LONGARI / AFP / Getty Images)
Un om care stă singur în centrul Pieţei Taksim, nemişcat timp de opt ore, într-o rebeliune paşnică şi non-violentă împotriva furiei poliţie. Este imaginea devenită un simbol al protestelor care au izbucnit în Turcia şi al represiunii severe făcută de guvernul lui Recep Tayyip Erdogan.
O fotografie care aminteşte de o alta, rămasă în memoria colectivă, ce a fost capabilă să consacre această formă de protest paşnic în faţa unei puteri violente.
Este cazul tânărului chinez neînarmat, cunoscut în istorie ca „rebelul necunoscut”, care, în Piaţa Tiananmen din Beijing în 1989, s-a pus singur în faţa unei coloane de tancuri pentru a le opri. Sau femeia care întinde o floare soldaţilor desfăşuraţi pentru a apăra Pentagonul, în timpul unei demonstraţii împotriva războiului din Vietnam, în octombrie 1967.
O altă icoană ale provocărilor paşnice la putere este Gandhi - "un om mic îmbrăcat în alb" -, care în 1930 îşi conduce adepţii într-un marş paşnic împotriva ocupaţiei britanice din India. Sau străinul, care în 1968 şi-a deschis cămaşa şi şi-a oferit pieptul gol tancurilor intrate în capitala Cehoslovaciei pentru a pune capăt, în mod sângeros, „Primăverii de la Praga”.
