Ebola, motiv de mare îngrijorare. Ce nu spune presa şi ar merita ştiut

Virusul Ebola, la microscop
Virusul Ebola, la microscop (Captură Youtube)

Astăzi Africa este scena celei mai mari epidemii de ebola din istoria cunoscută. Mai rău, virusul s-a răspândit peste graniţe cu o viteză înspăimântătoare, fiind prezent, oficial, în patru ţări. Trei dintre ele sunt mici şi învecinate cu locul de unde a început epidemia.

Cea de-a patra ţară, însă, Nigeria, este o altă poveste. Persoane infectate au adus virusul cu avionul către Lagos, un oraş cu 21 de milioane de locuitori, dintre care majoritatea trăiesc în condiţii mizere – exact cele de care are nevoie virusul pentru a se răspândi.

Lucrurile cu adevărat îngrijorătoare sunt însă de altă natură, iar mass media – poate din ignoranţă, sau poate pentru a nu agita spiritele – le ţine ascunse.

Majoritatea ştirilor despre epidemia de ebola afirma că virusul se transmite doar prin fluide ale corpului şi sânge. Dar ACEST lucru nu este adevărat, cel puţin nu pentru tulpina virusului care se răspândeşte în aceste zile - care este diferită de Ebola Zair, cea mai cunoscută dintre ele.

Un raport BBC din noiembrie 2012 arată că oameni de ştiinţă din Canada au descoperit că “cea mai mortală formă a virusului ebola se poate transmite pe calea aerului, între specii.

Aceştia considerau că “transmiterea limitată” prin aer contribuia cumva la răspândirea virusului în Africa. Experţi ai Agenţiei Canadiene de Sănătate au arătat că porci infectaţi cu ebola pot transmite boala la maimuţe, fără ca între aceşti indivizi din specii diferite să existe contact direct.

Una dintre ipotezele emise de specialişti este că maimuţele (macaci) au fost infectate de picături mici de lichid, răspândite de porci în aer. Aceştia trăiau sub acelaşi acoperiş cu maimuţele, lucru care arăta că boala s-a transmis probabil în acest fel.

“Ce credem că s-a întâmplat este că picături relativ mari de apă, care pot sta suspendate un timp limitat în aer, au purtat virusul”.

Întrebări despre modul de răspândire au apărut deja, chiar în cazul acestei epidemii. Cu puţin timp în urmă a fost anunţată moartea unui medic specialist în ebola – Richard Dawkins. Evident că acesta era la curent cu modurile tradiţionale de răspândire a virusului ce cauzează maladia, însă, cu toate acestea, a contractat virusul.

De la contractarea virusului până la apariţia simptomelor există o perioadă de 8 până la 25 de zile – în care pacientul pare sănătos, dar poate răspândi virusul.

Date fiind cazurile răspândirii prin picături de apă aflate în suspensie în aer, cresc îngrijorările că pacienţi infectaţi, care ar strănuta la bordul unui avion, ar putea infecta alţi pasageri, care la rândul lor transportă virusul în marile oraşe, multe dintre ele având sisteme de metrou, etc.

Dacă acest lucru se dovedeşte adevărat, epidemia de ebola din Africa poate deveni în scurt timp o pandemie. Nu se cunoaşte niciun tratament sau vreun vaccin pentru ebola, iar mortalitatea este extrem de mare.