Mecca pentru chinezi, pe rafturi în Hong Kong. Cartea "2014: Marele Colaps" descrie zorile noii ere

The New York Times a publicat recent un articol care descrie cum librăriile de pe străzile comerciale pline de viaţă din Hong Kong sunt înfloritoare prin vânzarea de cărţi interzise de către Partidul Comunist Chinez.
The New York Times a publicat recent un articol care descrie cum librăriile de pe străzile comerciale pline de viaţă din Hong Kong sunt înfloritoare prin vânzarea de cărţi interzise de către Partidul Comunist Chinez. (Yu Gang / The Epoch Times)

Unii turişti din China continentală merg în Hong Kong pentru a cumpăra lapte praf australian, mai ales după scandalul laptelui praf chinez contaminat cu malamină, care a băgat în spital 300 de mii de bebeluşi.

O specie mai ciudată şi periculoasă o reprezintă chinezii care merg din China continentală tocmai pe Russell Street, la librăria pompos intitulată "Comunitatea de Recreere a Poporului". Ei caută cărţile interzise ale Partidului.

The New York Times a publicat recent un articol despre comerţul înfloritor al unui magazin de pe Russell Street şi al altor librării din Hong Kong care vând cărţi interzise de cenzorii Partidului Comunist Chinez.

În mod paradoxal poate, mulţi dintre cei dornici să guste fructul oprit sunt oficiali chinezi. New York Times îl citează pe Ho Pin, "un jurnalist chinez exilat care conduce Mirror Books, o companie cu sediul în New York ce publică cărţi şi reviste calomnioase în limba chineză". Ho Pin afirmă că de multe ori oficialii chinezi aflaţi în vizită în magazinul său cumpără astfel de cărţi pentru a le face cadou colegilor de Partid.

"În trecut, unui primar i se oferea o sticlă de băutură. Dar azi asta nu mai reprezintă nimic; la fel cu un cartuş de ţigări. Dar dacă-i dai una dintre cărţile sau revistele noastre îl faci fericit", a declarat Ho Pin pentru New York Times.

Paul Tang, proprietarul "Comunităţii de recreere a Poporului", spune că afacerea înfloreşte în parte din cauza clientelei oficiale. Oficialii de rang înalt se tem să utilizeze Internetul pentru a citi materiale interzise, sau nu au abilitatea necesară pentru a se sustrage cenzurii, a declarat domnul Tang pentru New York Times. Ei preferă greutatea liniştitoare a unui volum tipărit şi introdus în ţară prin contrabandă.

Comori

Desigur, societatea din China continentală este total distorsionată. În ţările normale, o excursie la librărie nu este, de obicei, încărcată de o astfel de semnificaţie. Pentru o lungă perioadă de timp însă, chinezii au tratat cărţile interzise drept comori - şi au avut dreptate să facă acest lucru.

Oamenii au auzit că eu deţin o copie a Vieţii private a preşedintelui Mao. Publicată în 1994, înainte de apariţia Internetului, această carte scrisă de medicul personal al lui Mao l-a descris pe adevăratul conducător de Partid: orgiile sale sexuale, orchestrarea evenimentelor politice, crimele şi instigările la ură şi manipularea sa.

Toată lumea mă roagă să le-o împrumut - oameni care mă cunosc şi oameni care nu mă cunosc. La un moment dat am cedat rugăminţilor şi a trebuit să organizez o listă, căci oamenii stăteau la coadă s-o citească. Doi ani mai târziu cartea a ajuns în cele din urmă înapoi la mine, coperta fiind lipită şi întărită cu scoci, într-o asemenea măsură încât devenise de nerecunoscut.

Un procuror de la Beijing mi-a spus într-o convorbire telefonică în timpul căreia se punea pe lista de împrumuturi, că a citit doar câteva pagini din ea într-o tipografie clandestină închisă. A oftat, declarând că puţinele fragmente disparate citite au fost "suficiente pentru a-i schimba punctul de vedere asupra lumii".

Acest procuror a exprimat ceea ce fiecare dintre noi, chinezii, am vrut să facem prin căutarea asiduă a acestei cărţi şi a altor cărţi despre hidoşenia lui Mao, a altor oficiali însetaţi de putere sau despre evenimente pe care Partidul doreşte să le muşamalizeze.

Procurorul a vrut o şansă să descopere lumea aşa cum este. El nu avea iluzia libertăţii în interiorul Chinei, a vrut pur si simplu şansa de a nu fi luat de prost de propaganda partidului.

Supravieţuirea

Pe nişte rafturi amărâte din Hong Kong stă o carte de ficţiune. "2014: Marele Colaps". Chinezi de rând şi boşi din Partid merg acolo în valuri, pentru a o cumpăra. Ei au în comun un singur lucru - doinţa de supravieţuire.

Motivele oficialilor care fac cumpărături în mod frecvent la magazinul lui Paul Tang sunt diferite. Dar toţi au în comun dorinţa de supravieţuire.

O secţiune din magazinul lui Tang include cărţi despre cele mai recente bârfe privind înalţii oficiali din Partid.

Titluri precum Relatări despre viaţa sexuală a elitei partidului sau Scandaluri despre cei Şapte membri ai Comitetului Permanent pretind să ofere detalii intime despre vieţile celor puternici, detalii ce nu sunt disponibile în paginile cenzurate cu grijă ale Cotidianului Poporului [cotidianul Partidului, echivalentul Scânteii din România comunistă].

O astfel de bârfă ar putea ajuta un oficial local, care încearcă să înţeleagă schimbările de putere care au loc în spatele scenei, sau ale unor evenimente politice majore.

Dar grijile oficialilor de partid de astăzi merg mult mai departe de descoperirea mizeriei Partidului. Cartea cea mai vândută în magazin lui Paul Tang este 2014: Marele Colaps

Publicată pe 1 ianuarie 2013, cartea relatează o poveste fictivă despre Echipa de Răspuns în caz de Urgenţă a Partidului Comunist, care trimite un raport secret către Comitetul permanent al Biroului Politic, avertizând oficialii despre căderea Partidului în 2014.

Raportul strict secret descrie o situaţie terifiantă care va lovi regimul chinez: prăbuşirea sistemului economic, falimentarea companiilor, izbucnirea furturilor pe scară largă, ocuparea străzilor cu proteste în masă şi apariţia revoluţionarilor, spaima regimului comunist. În carte, Comitetul Permanent ţine o conferinţă de răspuns la acest raport, dar discuţiile dezvăluie detalii chiar mai şocante care arată caracterul inevitabil al căderii Partidului.

Această ficţiune este mult prea reală pentru oficialii din China. Revista Cheng Ming din Hong Kong a raportat, în numărul din aprilie, că Biroul Politic, împreună cu Comitetul permanent al Biroului Politic, au organizat întâlniri pe 12 şi 13 martie, în cadrul cărora liderul Partidului, Xi Jinping, a vorbit despre caracterul solemn şi urgent al situaţiei critice şi despre faptul că Partidul trebuie să se confrunte cu problemele curente. Potrivit Cheng Ming, Xi Jinping a afirmat că următorii doi ani vor hotârî dacă PCC va mai exista, sau va dispărea.

Dacă Partidul va dispărea, atunci vor dispărea şi oficialii de partid. Ei citesc 2014: Marele Colaps şi văd un viitor mult prea real. Neliniştiţi şi speriaţi, ei se îndreaptă spre Russell Street din Hong Kong pentru a înţelege criza care va urma.

Au citit zvonurile, poveştile despre intrigi politice şi analizele făcute de taiwanezi, iar acum încearcă să îşi calculeze şansele. Cum vor putea ei să se salveze şi când ar trebui să acţioneze?

Faptul că oficialii cotrobăie prin rafturile lui Paul Tang nu face decât să confirme cât de disperaţi sunt conducătorii Chinei.

Traducere de Sunny Chao, Virginia Wu şi Irene Luo. Scris în limba engleză de Stephen Gregory. Adaptare în română Adrian Sturdza.