Misterul poluării radioactive a Europei de anul trecut - aparent dezlegat de un laborator francez

(Getty Images)

Timp de două săptămâni în septembrie şi octombrie 2017, urme ale izotopului creat de om Ruteniu-106 au fost purtate în întreaga Europa, declanşând sisteme de detecţie din Norvegia până în Grecia şi din Ucraina până în Elveţia.

La scurt timp după ce a fost detectată o creştere a radioactivităţii deasupra Europei, Institutul Francez de Radioprotecţie şi Securitate Nucleară (IRSN) din Paris a menţionat că izotopul ar fi putut proveni de la uzina nucleara Mayak din apropiere de Ozyorsk din sudul Rusiei. Conform IRSN, cantitatea de ruteniu-106 eliberată a fost majoră, fiind cuprinsă între 100 şi 300 de terabecquereli. “Rezultatele măsurătorilor efectuate de staţiile europene, care au fost comunicate Institutului începând cu 3 octombrie, au confirmat prezenţa în atmosferă a Ruteniului-106 în majoritatea ţărilor europene”, a afirmat IRSN, adăugând că norul detectat nu are niciun impact asupra sănătăţii umane sau asupra mediului înconjurător din Europa.

Serviciul de Meteorologie din Rusia a confirmat la acea vreme că au fost descoperite concentraţii “extrem de ridicate” de izotopi radioactivi de Ruteniu-106 în câteva zone ale Rusiei, la sfârşitul lunii septembrie. Agenţia de ştiri AFP a citat Serviciul de meteorologie rus, notând că cea mai înaltă concentraţie a fost înregistrată la o staţie de monitorizare din Argaiaş, un sat din regiunea Celiabinsk în sudul munţilor Urali. Staţia a raportat o poluare extrem de ridicată cu Ru-106, al cărui nivel a fost de 986 de ori mai mare decât normele naturale de poluare.

Pe 29 şi respectiv 30 septembrie 2017 - în special pe 30 septembrie - deasupra României s-a înregistrat o creştere a nivelului de concentraţii de Ruteniu 106 în aer, nivelul acestui nucleu radioactiv fiind mult mai mare decât în restul Europei. Astfel, pe 30 septembrie de exemplu, deasupra Bucureştiului se înregistra o concentraţie de 145 mBq/m³, la Craiova de 106,27 mBq/m³, în timp ce în vestul Europei concentraţia era de 5, 3, sau chiar 0 mBq/m³. Ulterior, concentraţia de Ru-106 a scăzut, iar autorităţile au dat asigurări că sănătatea populaţiei nu este în pericol.

În prezent, oameni de ştiinţă de la IRSN susţin că izotopul s-ar putea să fi fost eliberat de la centrala nucleară Maiak situată în apropierea oraşului Oziorsk, sudul Rusiei. IRSN a declarat că scurgerea ar fi putut să aibă loc atunci când tehnicienii de la Maiak au lucrat defectuos la crearea unei componente cu grad înalt de radioactivitate pentru un experiment de fizică desfăşurat la Laboratorul Naţional Gran Sasso din L’Aquila, Italia.

Totuşi, guvernul rus şi operatorul nuclear de stat Rosatom au negat cu tărie faptul că ar fi avut loc un accident nuclear. Între timp, o comisie internaţională creată la Moscova de către Institutul pentru Siguranţă Nucleară al Academiei Ruse de Ştiinţe (IBRAE), care a avut o întâlnire în 31 ianuarie, este divizată în ceea ce priveşte originea poluării.

Pe baza unui model pe calculator care a folosit tipare ale vremii şi date obţinute din mostre de aer, IRSN a concluzionat la începutul lui octombrie 2017 că ruteniul a provenit cel mai probabil din sudul munţilor Urali; la această concluzie a ajuns şi Institutul german pentru protecţie şi securitate nucleară. Echipa franceză a exclus o serie de potenţiale surse, inclusiv o defecţiune la un reactor nuclear. Un astfel de incident ar fi eliberat în aer mulţi alţi poluanţi radioactivi în afară de ruteniu.

Sudul munţilor Urali găzduieşte centrala nucleară Maiak, scena unuia dintre cele mai grave accidente nucleare ce au avut loc în lume în urmă cu 60 de ani, şi în scurt timp au circulat speculaţii privind un posibil accident la unitatea sa de reprocesare, care extrage izotopi din combustibil nuclear folosit. Raportul IRSN, făcut public în 6 februarie, susţine că încercarea centralei Maiak de a produce o capsulă de Ceriu-144 pentru Gran Sasso “ar trebui investigată” ca o posibilă cauză a norului radioactiv. Oameni de ştiinţă de la Gran Sasso au avut nevoie de Ceriu în cadrul unei cercetări, care acum este suspendată, pentru o particulă ipotetică numită neutrino steril.

Cantitatea estimativă de Ruteniu radioactiv eliberată putea să fi provenit în urma procesării a câteva tone de combustibil nuclear folosit, precizează IRSN. Mai mult, raportul dintre Ruteniu-106 şi izotopul Ruteniu-103, care decade mai rapid şi care a fost detectat în cantităţi mai mici toamna trecută, dezvăluie faptul că, de fapt, combustibilul ar fi fost scos din reactorul central doar cu un an sau doi mai înainte. Combustibilul folosit este în mod normal răcit timp de până la un deceniu înainte să fie reprocesat, aşadar se pare că centrala Maiak pregătea un material pentru o aplicaţie care necesita niveluri ridicate de radioactivitate, a adăugat IRSN.

Acea concluzie se potriveşte cu experimentul pentru particula neutrino steril desfăşurat la Gran Sasso, cunoscut sub numele de SOX şi susţinut de Institutul Naţional pentru Fizică Nucleară al Italiei (INFN) şi de Comisia franceză pentru Energii Alternative şi Energie Atomică. Experimentul a necesitat atât o sursă extrem de radioactivă, cât şi una foarte mică, a declarat purtătorul de cuvânt al experimentului SOX, Marco Pallavicini, un fizician expert în particule la Universitatea Genoa din Italia. El a declarat că Mayak Production Association, singura companie capabilă să furnizeze materialul necesar pentru experiment, a semnat un contract în toamna anului 2016 pentru producerea unei capsule de Ceriu, ce urma să fie livrată la începutul acestui an.

Dar, în decembrie 2017, compania a afirmat că nu poate atinge nivelul de radioactivitate cerut de SOX. În data de 1 februarie, INFN a anunţat că a suspendat experimentul. Pallavicini a declarat că suspendarea este o “lovitură serioasă” pentru oamenii de ştiinţă, şi a adăugat că ruşii nu au menţionat absolut nimic despre o posibilă scurgere de radiaţii.

O creştere bruscă a nivelului de radioactivitate a fost remarcată şi în februarie 2017, generând speculaţii că ar proveni de la un test nuclear secret efectuat de Rusia.

Creşterea raduiactivităţii din februarie 2017 provenea dintr-un izotop de iod – Iod-131 – fiind detectată prima oară la graniţa dintre Rusia şi Norvegia. În scurt timp, radioactivitatea s-a extins în Finlanda, Polonia, Cehia, Germania, Franţa şi Spania – însă autorităţile au decis să muşamalizeze incidentul, deoarece au considerat că nivelul scăzut nu prezintă pericol public, şi din dorinţa de a nu genera panică.

Însă incidentul a generat ipoteza că Rusia ar testă arme nucleare în Arctica – deoarece Iodul-131 este un produs secundar al exploziilor nucleare pe bază de Plutoniu sau Uraniu-235 – deci în bombele nucleare detonate de SUA şi Rusia la începutul Războiului Rece.

Site-ul suedez Cornucopia a scris la momentul respectiv că „Rusia îşi pune la punct armele nucleare şi nu este imposibil ca ei să dezvolte noi încărcături nucleare şi, de ce nu, chiar şi vectori”.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință