Ne prosteşte oare Google?

Apărând spre sfârşitul bulei Dot.com care anunţa începutul unui nou mileniu, mantra lor "a nu face rău" părea să sugereze că Sergey Brin şi Larry Page se gândeau la interesele noastre cele mai bune când au lansat Google.

A nu face rău este, probabil, o parte cheie a oricărui plan de afaceri sustenabil. Cu toate acestea, după cincisprezece ani şi trilioane de căutări, întrebarea este: ne face Google cu adevărat bine?

Scopul declarat al fondatorilor Google este de a crea un motor de căutare "la fel de inteligent ca oamenii, sau mai inteligent," potrivit lui Page, şi de a avansa inexorabil spre inteligenţa artificială. Google este o mină de informaţii, sau mai degrabă propriul dumneavoastră miner, care caută chiar pepita pe care dvs, ca stăpân al ei, l-aţi instruit să o caute. Cantitatea enormă de pepite informaţionale pe care le oferă internetul însă ne stârnesc lăcomia, devenind dornici să continuăm să săpăm şi să aruncăm rapid, dar să rămânem şi să savurăm informaţia mai puţin. Primul rezultat oferit de Google este rareori răspunsul definitiv, ci mai degrabă un confort trecător.

Academicieni, profesori universitari, s-au plâns că studenţilor de azi le lipseşte capacitatea de a gândi profund (asta în cazul în care gândesc cât de cât) asupra temei despre care scriu, din moment ce fluxul conştiinţei noastre se extinde şi se aplatizează, reducând profunzimea avută anterior. Oare nu devenim superficiali? Ne-am pierdut capacitatea de a distinge între informaţii şi cunoştinţe, sau confundăm cele două noţiuni? Şi oare ne externalizăm capacitatea de a cerceta ceva - şi de a căuta informaţii despre acel ceva - unei maşinării?

Putem vedea cum ziarele on-line se adaptează şi scriu articole scurte, care necesită din ce în ce mai puţină atenţie, încercând mai degrabă să stârnească decât să informeze, părând sigure că vizitatorul lor va pleca oricum - şi foarte curând.

Puteţi trăi fără Google? La fel cum citirea unei hărţi devine de domeniul trecutului odată ce aveţi un sistem de navigaţie prin satelit în maşina dvs, Google vă încurajează să vă bazaţi pe el până la punctul în care nu vă puteţi imagina viaţa fără el. Dacă trebuie să aflaţi cum să scoateţi o pată de cerneală de pe noua dvs masă din sufragerie, Google este ceea ce aveţi nevoie (răspunsul este: pasta de dinţi). Dar haideţi să nu ne bazăm pe el prea mult.

Întrebaţi Google cum să interpretaţi Simfonia a 9-a în re minor a lui Beethoven sau să descrie ceea ce simţiţi când vă ţineţi copilul nou-născut pentru prima dată în braţe.

Poate că lucrul care ne confirmă cel mai tare ataşamentul faţă de Google este că nu ne poate ajuta cu cele mai importante lucruri din viaţă. Întrebaţi Google cum să interpretaţi Simfonia a 9-a în re minor a lui Beethoven sau cereţi-i să descrie ce simţiţi când vă ţineţi copilul nou-născut pentru prima dată în braţe.

Încercaţi acest lucru. Întrebaţi Google despre cele mai importante lucruri în viaţă. Despre dragoste. Răspunsurile dintr-o dată par a fi mai puţin satisfăcătoare.

Unele lucruri va trebui să le cercetăm noi înşine ...