Pe fondul crizei, Europa e pe drumul către un paradis al patronilor pe spatele angajaţilor
Sub presiunea recesiunii şi a datoriilor de stat, guvernele europene reduc pe rând drepturile angajaţilor, fie că este vorba despre îmblânzirea protecţiei de concediere sau despre scăderi de salarii drastice. Iar angajatorii zâmbesc pe sub mustaţă, scrie Frankfurter Rundschau, preluat de Presseurop.
Criza face ravagii în Grecia, Spania, Italia şi Portugalia. Întreaga Europă de Sud este la pământ. Întreaga Europă de Sud? Nu. Unor oameni din aceste ţări li se îndeplinesc dorinţe pe care le au de mult. Un exemplu este Juan Rosell, şeful asociaţiei patronilor spanioli CEOE. Acesta a cerut timp de ani de zile o flexibilizare a procedurilor de concediere. Acum guvernul i-a îndeplinit cererea. 'Aceasta nu va fi ultima reformă a pieţei muncii', profeţeşte Rosell, sigur de victorie. Criza este şansa lui.
Companiile din Europa sunt pe val. Sub presiunea recesiunii şi a datoriilor de stat, guvernele reduc drepturile angajaţilor şi scad costurile pentru salarii la nivel naţional. Obiectivul final este de a face aceste locuri mai ieftine şi astfel mai atractive pentru investitori. 'Europa este pe drumul către un paradis al patronilor, al întreprinzătorilor- pe spatele angajaţilor', regretă Apostolos Kapsalis, de la Institutul de cercetări al asociaţiei sindicale greceşti GSEE.
Date fiind explozia ratei şomajului şi cerinţele de austeritate ale UE, sindicatele au intrat în defensivă. De exemplu în Grecia, unde guvernul a limitat drastic salariul minim şi ajutorul de şomaj. 'Ca urmare, trebuie să ne aşteptăm la scăderi masive de salarii', crede Michala Marcussen, de la banca Société Générale. Vârsta de pensionare a fost şi ea ridicată, astfel încât nu doar că statul face economie, ci şi numărul de aplicanţi pe piaţa de muncă creşte. Ceea ce sporeşte mai mult concurenţa între cei care caută de lucru. 'Grecia este şobolanul-cobai din laboratorul european de reforme', spune Kapsalis. 'Aici este testat tot ce este legat de tăieri'. Deja sunt aplicate programe similare şi în alte ţări, avertizează sindicalistul.
De exemplu în Spania, unde guvernul a reformat piaţa muncii în februarie fără negocieri cu sindicatele - într-un mod 'extrem de agresiv', aşa cum a recunoscut însuşi ministrul economiei, Luis de Guindos. Profitorii sunt în primul rând companiile: 'Miza este în primul rând să crească marjele de profit - iar asta se poate face pe termen scurt doar printr-o scădere a costurilor pe unitatea de muncă', spune Patrick Artus, economist la banca franceză Natixis. Valul de reformă nu trece nici peste statele mici fără urme.
Şi în Italia premierul Mario Monti plănuieşte reduceri drastice în drepturile tradiţionale ale angajaţilor. Astfel protecţia strictă de concediere a salariaţilor va fi abrogată. Asta s-a încercat deja în 2002, dar a eşuat ca urmare a protestului masiv al populaţiei. Astăzi este o nouă ocazie, iar premierul vrea s-o folosească. 'Monti se situează în problemele politico-economice chiar pe linia noastră', îl laudă Emma Marcegaglia, şefa confederaţiei patronatelor din industria italiană, Confindustria.
Modelul la care se raportează politicienii din zona euro este Germania, unde Agenda 2010 şi plafonarea salariilor au făcut companiile foarte profitabile şi unde criza a fost depăşită de mult. 'Europa nu poate face faţă concurenţei internaţionale cu puterile emergente precum China şi Brazilia, decât dacă devine la fel de competitivă ca Germania', a spus cancelarul Angela Merkel în ianuarie.
Astfel, nivelul de salarizare şi productivitatea germană devin unitatea de referinţă pentru concurenţa europeană - şi asta chiar şi în Franţa, care a pierdut anumite cote de piaţă internaţionale în favoarea altor ţări, în timp ce Germania şi-a putut consolida poziţia pe aceste pieţe. De pildă, potrivit calculelor Commerzbank, producţia de automobile franceze şi italiene a scăzut în perioada 2004-2011 cu aproape 30%. În acelaşi interval de timp, producătorii germani de automobile şi-au mărit producţia şi profitul cu 22%.
Ceva este clar deja: reformele de pe piaţa forţei de muncă nu sunt măsuri de criză pe termen scurt, ci sunt măsuri cu bătaie lungă, pentru că statele pun presiune unele pe altele în legătură cu strategiile lor de reducere a costurilor. Deja şi ţări cu salarii mici precum Croaţia şi Cehia sunt nevoite să-şi flexibilizeze mai puternic piaţa muncii, pentru a deveni mai competitive - aşa cere FMI. Şi UE doreşte această competiţie între state. Ea vrea să facă din Europa, până în 2020, cea mai competitivă regiune din lume. 'Suntem obligaţi să adoptăm o agendă de creştere', a spus preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso.
Această creştere a competitivităţii prin scăderea costurilor legate de salarii se face însă în dauna veniturilor şi, astfel, a consumului privat. 'Ca urmare, aceste măsuri vor împovăra timp de câţiva ani creşterea economică şi pieţele muncii', prevede Artus, economistul de la banca Natixis. Rămâne însă întrebarea dacă cei care sunt atinşi de aceste măsuri vor susţine acest curs. Sindicatele portugheze tocmai au făcut apel la grevă generală, iar sindicatele spaniole urmează. Sindicalistul grec Kapsalis îi îndeamnă şi pe germani la solidaritate: 'Pentru că astăzi se face austeritate pe spinarea noastră, dar mâine va fi din nou rândul vostru'.
