Persecuţia împotriva Falun Gong complică lupta pentru putere de la Beijing

Premierul chinez Wen Jiabao vorbind la conferinţa de presă de la închiderea Congresului Naţional al Poporului, în Marea Sală a Poporului, 14 martie în Beijing. Wen l-a criticat  dur pe Bo Xilai, care a fost arestat în ziua următoare
Premierul chinez Wen Jiabao vorbind la conferinţa de presă de la închiderea Congresului Naţional al Poporului, în Marea Sală a Poporului, 14 martie în Beijing. Wen l-a criticat dur pe Bo Xilai, care a fost arestat în ziua următoare (Feng Li / Getty Images)

Scandalul Wang Lijun/Bo Xilai a sfâşiat cortina tăcerii şi secretomaniei care-i înconjoară, de obicei, pe liderii chinezi. Ceea ce face lupta politică actuală din Zhongnanhai atât de intensă, complexă şi greu de rezolvat, în cursul acestui an extra-sensibil al schimbării puterii, este implicarea profundă a unora dintre liderii chinezi de top în persecuţia împotriva Falun Gong.

În săptămânile ce au urmat incidentului Wang Lijun, zvonurile despre luptele politice interne între elita Chinei au culminat cu concedierea şi arestarea lui Bo Xilai, urmată de zvonuri privind o lovitură politică de stat, şi cum că Zhou Yongkang, şeful securităţii naţionale a Chinei a fost arestat. Este de aşteptat ca mai multe persoane să fie înlăturate.

Wang Lijun, fostul primar adjunct şi şef de poliţie din Chongqing, a fugit la Consulatul SUA din Chengdu pentru a solicita azil politic pe 6 februarie - ceva fără precedent în istoria chineză recentă şi o umilire pentru liderii chinezi obsedaţi de imaginea lor. Cu douăzeci şi patru de ore mai târziu, Wang se vedea escortat la Beijing de către înalţi funcţionari ai Ministerului Securităţii de Stat. Nu s-a mai auzit nimc despre el de atunci.

Liderii Partidului Comunist Chinez (PCC), care aparţin de diferite facţiuni, au fost ocupaţi să ia măsuri pentru a-şi asigura poziţiile lor de putere. Lăsând la o parte faptul că lupta pentru putere în cadrul PCC s-a intensificat şi a atins un nou maxim, motivele exacte pentru manevrele lor nu sunt cunoscute de către lumea exterioară.

Ceea ce a frustrat şi îngrijorat intens Beijingul este faptul că guvernul SUA a expus una dintre informaţiile furnizate de Wang Lijun, în timpul vizitei recente a lui Xi Jinping în Statele Unite ale Americii. Despre Xi Jinping se crede că va deveni şeful PCC în cadrul celui de-al 18-lea Congres al Partidului din octombrie. Potrivit relatării din Washington Free Beacon a reporterului de securitate naţională Bill Gertz, un oficial al guvernului american a indicat faptul că Bo Xilai şi Zhou Yongkang plănuiau să perturbe preluarea puterii de către Xi – fiind un eufemism pentru înlăturarea lui Xi de către Bo şi Zhou şi apoi preluarea puterii pentru ei înşişi.

Relatarea a pus paie pe foc în lupta internă deja acerbă şi complexă, din cercul de sus al PCC. Liderii PCC ştiu foarte bine că nu e uşor să faci guvernul american să tacă în privinţa incidentului. Oare ce alte secrete neplăcute vor fi expuse prin pachetul de documente înmânat de Wang ambasadorilor americani? Aceasta a devenit o întrebare foarte serioasă pentru oficialii de top ai Chinei.

Desigur, fiecare membru al Biroului Politic, organul de 25 de membri care supraveghează afacerile Partidului Comunist, are scopul comun de a menţine regimul PCC. Ei ştiu, de asemenea, că dacă nu se ocupă cu atenţie de cazul Wang Lijun, acesta va avea consecinţe grave. Nu numai că ar putea duce la căderea regimului, dar pe unii i-ar putea costa viaţa.

Ceea ce se ştie despre Wang până acum este că a comis infracţiuni ca parte a muncii sale în postul de şef de poliţie în Chongqing, inclusiv arestarea ilegală şi torturarea antreprenorilor privaţi în campania împotriva infracţionalităţii "lovirea negrului".

Wang a fost, de asemenea, profund implicat în persecutarea grupului spiritual Falun Gong, inclusiv în recoltarea de organe pe viu de la mii de practicanţi Falun Gong.

În spatele multor crime ale lui Wang se află recent şi demisul Bo Xilai, care a orchestrat campaniile de stânga de "intonare a cântecelor comuniste'' şi ''lovirea negrului". Bo a fost îndepărtat pe 15 martie din funcţia de şef al Partidului Comunist din Chongqing şi este declarat a fi în arest la domiciliu.

Se poate spune că majoritatea cadrelor din cercul principal al PCC nu sprijină campania lui Bo, iar ei ar putea ajunge la un acord privind modul de rezolvare a incidentului Wang-Bo bazându-se pe această problemă.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte problema persecuţiei împotriva Falun Gong, în special recoltarea de organe pe viu, cercul principal al PCC este împărţit în două grupuri - cu Jiang Zemin, Zhou Yongkang, Li Changchun, Jia Qinglin şi Luo Gan pe de o parte, şi Hu Jintao, Wen Jiabao, Xi Jinping, Li Keqiang şi He Guoqiang pe de altă parte.

Este evident că cercul de sus al PCC nu se poate sustrage din faţa persecuţiei împotriva Falun Gong.

Indiferent de direcţia în care vor evolua lucrurile, nu par să existe învingători. Indiferent de rezultatul luptei interne pentru putere din cadrul PCC, destinul dezintegrării Partidului Comunist Chinez este unul sigur.

Din cauza participării lor active în persecuţia împotriva Falun Gong, Wang Lijun, Bo Xilai, Zhou Yongkang, Li Changchun, Jia Qinglin şi Luo Gan sunt interconectaţi în "facţiunea Jiang [Zemin]." Jiang a fost cel care a ordonat persecuţia în iulie 1999.

Pentru a continua persecuţia şi a evita să fie traşi la răspundere pentru crimele lor după ce s-ar fi retras, Zhou Yongkang şi alţii din fracţiunea lui Jiang au sperat să-l includă pe Bo Xilai între cei nouă membri ai Comitetului permanent al Biroului Politic. Protejarea lui Bo însemna protejarea lor. De aceea, Zhou şi Li şi alţii sunt reticenţi în a-l pedepsi pe Bo Xilai, ba chiar îngreunând pedepsirea lui.

Hu Jintao, Wen Jiabao, Xi Jinping, Li Keqiang şi He Guoqiang - fracţiunea „Liga Tineretului”, sunt cei care au venit la putere prin muncă proprie în cadrul Ligii Tineretului Comunist – ei au păstrat tăcerea sau au fost evazivi cu privire la problema persecuţiei Falun Gong. Încercând să-şi protejeze conducerea lor în viitor, aceştia vor să-l înlăture pe Bo, dar se pare că nu au ajuns la un acord în ceea ce priveşte modul în care să-l pedepsească.

Hu Jintao vrea doar o tranziţie lină a puterii. Hu nu doreşte să se angajeze cu adevărat într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu fracţiunea Jiang şi speră ca problemele să treacă lin în sarcinile succesorului său.

Potrivit unei persoane din interior, premierul Wen Jiabao are cea mai fermă poziţie între cei care doresc să-l trimită pe Bo la închisoare. Wen pare să fie conştient de faptul că recoltarea de organe pe viu pentru profit de la un grup de oameni care cred în adevăr , compasiune şi toleranţă (n.r. Falun Gong) nu este o acţiune plină de umanitate. Wen crede că ei nu pot răspunde în faţa istoriei pentru tolerarea acestei atrocităţi pentru mai mult de 10 de ani. Prin urmare, Wen speră să rezolve această problemă începând cu detenţia lui Bo.

"Prinţul" Xi Jinping, după ce a aflat despre lovitura de stat a lui Bo Xilai şi Zhou Yongkang împotriva lui prin, intermediul guvernului Statelor Unite, trebuie să realizeze că pentru a conduce fără probleme în viitor, trebuie să scape de Bo.

În plus, Li Keqiang, din fracţiunea Liga Tineretului, şi He Guoqiang, care s-a aliat acum cu fracţiunea Liga Tineretului, vor rămâne la putere şi nu doresc ca un dictator ambiţios ca Bo Xilai să obţină poziţia principală. Cu toate acestea, ei nu doresc să adopte o poziţie foarte evidentă împotriva fracţiunii lui Jiang cu privire la problema Falun Gong.

Fiecare membru din cercul de sus al PCC are propria lui agendă şi se foloseşte tot felul de tertipuri împotriva celorlalţi. Acest lucru face ca lupta pentru putere declanşată de incidentul Wang Lijun să fie atât de complexă şi dramatică.

Care va fi oare rezultatul acestei lupte interne acerbe? Acesta depinde de mai mulţi factori, cum ar fi: dacă Hu şi Wen pot fi destul de fermi; dacă fracţiunea lui Jiang va ajunge la un compromis; de atitudinea seniorilor din cercul de sus al PCC; de cât de repede Guvernul SUA va publica documentele furnizate de Wang Lijun, etc

Pedeapsa lui Bo Xilai va fi un indicator important al rezultatului luptei pentru putere din cadrul PCC. Dar aşa cum spune o zicală chineză: "Cel care câştigă inimile oamenilor - câştigă ţara, cel care pierde inimile oamenilor - pierde ţara." Indiferent de direcţia în care vor evolua lucrurile, nu par să existe învingători. Indiferent de rezultatul luptei interne pentru putere din cadrul PCC, destinul dezintegrării Partidului Comunist Chinez este unul sigur.