Pleşu, între "paltonul şi steagul" lui Iohannis şi galeria de caftangii agitaţi

Andrei Pleşu
Andrei Pleşu (Florin Chirilă)

Vorbeşte puţin, e neamţ, mută steaguri, dă de-a azvârlita cu paltonul şi în plus are şi o nevastă cu genţi şi pantofi care-l însoţeşte în călătorii. Acestea sunt doar parte dintre lucrurile pe care unii cetăţeni i le reproşează preşedintelui, scrie Andrei Pleşu, arătând că, în pofida tuturor acestor aşa-zise defecte ale lui Iohannis, preferă să aibă de-a face cu un domn civilizat, potolit, neostentativ şi rezonabil, decât cu o galerie de caftangii agitaţi, vocali şi cam necinstiţi.

"Dacă e să fac comparaţii, prefer să asum ”defectele” dlui preşedinte, decît să mă bizui pe ”calităţile” celorlalţi politicieni autohtoni. Ba, de la o vreme, am sentimentul că, în zbînţuiala generală, prezenţa cuiva de croiala dlui Iohannis e un beneficiu, o şansă de normalizare", scrie Pleşu pe blogurile Adevărul, făcând apoi o trecere în revistă, cu inconfundabilul său umor, a lucrurilor care i se reproşează lui Iohannis:

"1. Klaus Iohannis vorbeşte prea puţin. Noi vrem discurs ”latin”, volubilitate neastîmpărată, jonglerii, poante, capete-n gură. Adică vrem Băsescu! (Pe care, totuşi, la vremea lui, îl amendam exact pentru excesul lui de spectacol verbal.) Altceva e şturlubaticul Ponta, cu ironiile lui de Bărăgan, cu umorul lui de stadion, cu tupeul lui de premiant la grupa mică. Altceva e Tăriceanu, mereu călare pe toate gardurile în care se repede cu oiştea. Altceva e Dragnea, cu zîmbetul lui de zilier tăietor de capete, altceva Olguţa, jonglînd printre limbi, ca vodă prin lobodă, altceva abisalul Daea, primul ministru suprarealist din istoria României moderne.

Nu ne plictisesc crampele mimice ale lui Grindeanu, combativitatea ţanţoşă, de şef de sală, a lui Nicolicea, drăgălăşenia din ce în ce mai virilă a Gabrielei Firea. Nu ne enervează nici moţăiala întreruptă de bîlbîieli a liberalilor, nici şotronul năbădăios din USR, nici ceaţa persistentă din PMP. Nu ne miră că un individ care, la bază, are o calificare de muncitor, vrea să reformeze sistemul juridic al ţării. Toţi au şi ”părţi” bune.

Suportăm de ani lungi, seară de seară, bla-bla-ul previzibil al cîtorva ”comentatori” inconturnabili, mereu aceeaşi, cu Securitatea pe Securitate călcînd, care mai fini (academicieni, mă rog frumos...), care mai dintr-o bucată, care mimînd ”cu toată drăgostea” imparţialitatea, care sărind golăneşte la beregata ”duşmanilor”, care modelînd magisterial, ”din polul plus” al inteligenţei lor boreale, opinia compatrioţilor. Suportăm de decenii miniştri şi parlamentari care vorbesc româneşte ca nişte semi-analfabeţi, gîndesc ca nişte corigenţi la seral, fură ca nişte chivuţe vesele şi adorm în post, ca nişte miliţieni mahmuri. Toţi ne convin, toţi sunt ”sortabili”. Numai cu Iohannis avem ghinion...

2. Klaus Iohannis e neamţ. Nu e ”de-al nostru”. Strămoşii lui nu s-au aciuiat pe la noi decît acum vreo 900 de ani. Nu sunt atît de fragezi şi de verzi, ca, de pildă, alte vedete ”legitime”, care, potrivit propriilor lor declaraţii, au venit în România din Albania şi Italia, în secolul 19. Nemţii ne-au dat, e drept, un rege (Carol I) căruia îi datorăm România Mare şi modernă, ne-au şcolit, pe la Berlin şi Viena, elitele (Eminescu, Titu Maiorescu, Iorga ş.a.), ne-au lăsat moştenire un amplu patrimoniu de monumente istorice, dar asta nu înseamnă că îi lăsăm să abuzeze de ospitalitatea noastră strămoşească.

Noi suntem români! Nimeni nu ”se descurcă” aşa de bine ca noi! I-am învăţat pe români latineşte, am inventat caloriferul, ne-am luptat cu turcii, ca să poată ăia din Vest să-şi facă universităţi şi catedrale. Iohannis nu poate fi un ”mare român”. Ca, de pildă, dacul Becali (nume neaoş!), tribunul providenţial Vadim (alt nume neaoş!), sau supremul Ilie Năstase, cel care ne-a adus atîta glorie, încît şi-a cîştigat dreptul de a ne face de rîs, cînd şi cum vrea el."

Continuarea articolului poate fi citită aici