Se reiau căutările avionului Malaysia Airlines 370

După un hiatus lung de patru luni, căutarea avionului Malaysia Airlines 370 se va relua în largul Oceanului Indian, acolo unde membrii echipelor de căutare vor coborî adânc sub valuri încercând să rezolve, într-un final, unul dintre cele mai complicate mistere aviatice din vremurile noastre.

GO Phoenix, una dintre cele trei ambarcaţiuni care timp de un an va căuta epava avionului dispărut în apele din largul coastei de vest a Australiei, este aşteptată să ajungă duminică în zona căutărilor, chiar dacă vremea i-ar putea întârzia progresul. Echipajul va folosi radiolocatorul, camerele video şi senzorii sensibili la combustibil în încercarea de a găsi urmele avionului Boeing 777, dispărut pe 8 martie într-un zbor dinspre Kuala Lumpur către Beijing, cu 239 de oameni la bord.

Căutările au fost blocate mai multe luni pentru ca echipajele să poată elabora o hartă a fundului oceanului din zona de căutare, la aproximativ 1.800 de kilometri în vestul Australiei. Perimetrul de 60.000 de kilometri pătraţi în care vor avea loc căutările se află de-a lungul aşa numitului „al şaptelea arc” – partea oceanului deasupra căreia cred investigatorii că avionul a rămas fără combustibil şi s-a prăbuşit, potrivit unei analize a transmisiunilor dintre avion şi satelit.

Ţinând cont că operaţiunile de căutare a epavei au fost presărate cu alarme false – de la semnale subacvatice despre care s-a crezut în mod eronat că sunt cutiile negre ale avionului, până la posibilele rămăşiţe care s-au dovedit a fi gunoi – oficialii s-au grăbit să tempereze aşteptările publicului.

"Suntem optimişti, dar precauţi: precauţi din cauza provocărilor, inclusiv de natură tehnică pe care le avem, dar şi optimişti, căci suntem încrezători în această analiză. Dar zona la care ne uităm este foarte mare", a declarat Martin Dolan, comisarul şef al Biroului de Siguranţă a Transportului din Australia, agenţia care conduce căutările.

În luna mai, înainte să se înceapă trasarea hărţii respective, acesta zonă era în mare parte necunoscută oamenilor de ştiinţă. Două nave au investigat fundul mării folosind aparate speciale de radiolocaţie care trimiteau o serie de semnale ce determină forma şi duritatea terenului de dedesubt, permiţând oficialilor să creeze o hartă tri-dimensională a fundului mării.

Acele hărţi sunt considerate cruciale pentru eforturile de căutare deoarece fundul mării este plin cu crevase adânci, munţi şi vulcani, ce pot pune probleme echipamentului de căutare delicat şi scump, care va fi tras la numai 100 de metri deasupra fundului oceanului. Fiecare din cele două ambarcaţiuni folosite la căutări va utiliza echipamente subacvatice în valoare de aproximativ 1,5 milioane de dolari/navă.

"Îţi poţi imagina că dacă remorchezi un aparat aproape de fundul mării, vrei să ştii dacă vei intra într-un munte", a declarat Stuart Minchin, şeful diviziei de geoştiinţe din cadrul Geoscience Australia, care a analizat datele folosite la crearea hărţii.

Terenul nu este singura provocare. Zona este expusă unei vremi brutale şi este atât de izolată încât vaselor le ia până la şase zile să ajungă acolo din Australia. Adâncimea apei este de asemenea înşelătoare: aceasta variază de la 600 de metri până la 6,5 kilometri. Aceasta este cam cea mai mare adâncime la care poate ajunge echipamentul radiolocator, a afirmat Dolan.

"Practic noi operăm aproape de limitele tehnologiei existente", a declarat Dolan.

De vreme ce trasarea hărţii este aproape completă, nava GO Phoenix, care este furnizată de guvernul Malaeziei, va începe căutările în zona considerată a fi cel mai probabil loc al prăbuşirii, potrivit unei analize a datelor colectate de la transmiţătorul motorului cu reacţie al avionului şi dintr-o serie de apeluri telefonice rămase fără răspuns efectuate către avion de oficialii de la sol.

Celelalte două nave, Equator şi Discovery, furnizate de contractorul olandez Fugro, sunt aşteptate să se alăture căutărilor pe parcursul acestei luni.

Malaezia şi Australia contribuie fiecare cu aproximativ 60 de milioane de dolari la fondul care finanţează căutările.

Navele vor folosi towfish - nave subacvatice echipate cu sonare care creează imagini ale fundului oceanului. Towfish, care transmite datele în timp real, sunt trase încet prin apă cu ajutorul unor cabluri groase care pot ajunge să aibă şi 10 kilometri lungime. Dacă se observă ceva de interes pe sonar, towfish-ul este ridicat şi echipat cu o cameră video, iar apoi este coborât din nou.

Towfish-ul este de asemenea echipat cu senzori care pot detecta prezenţa combustibilului de avion. Totuşi posibilitatea ca această variantă să aibă succes este una mică.

David Gallo, care a ajutat la conducerea căutărilor pentru zborul Air France 447 după ce s-a prăbuşit în Oceanul Atlantic în 2009, a declarat că, chiar dacă rezervoarele avionului ar fi supravieţuit impactului, curenţii puternici din zona căutărilor ar fi împrăştiat deja combustibilul scurs. Totuşi, acesta a declarat că varianta merită explorată.

"Într-unele din cele mai abrupte şi stâncoase zone, orice informaţie suplimentară va fi folositoare pentru a facilita căutările prin umbrele întunecate", a declarat Gallo, un oceanograf din cadrul Woods Hole Oceanographic Institution din Massachusetts.

Pe fiecare navă vor exista între 25 şi 35 de persoane, iar echipajele vor lucra probabil neîntrerupt. Navele pot sta la locul căutărilor o perioadă de maxim 30 de zile înainte să fie nevoite să se reîntoarcă pentru alimentare şi aprovizionare.

"Cea mai eficientă cale este să continui. Dar trebuie să ai grijă de bunăstarea echipajului tău, să fii sigur că nu le forţezi limitele prea mult", a declarat Dolan.

Ritmul căutărilor va fi unul lent. Navele nu se pot mişca mai repede de 11 kilometri pe oră în timp ce remorchează towfish-ul. Dacă un vas va trebui să-şi schimbe direcţia, echipajul trebuie mai întâi să ridice towfish-ul îndeajuns încât acesta să nu cadă pe fundul mării în cazul unei rotaţii – un proces care durează ore.

"Niciunul dintre aceste lucruri nu se întâmplă foarte rapid", a explicat Dolan.

Irene Burrows, al cărei fiu Rodney Burrows se afla la bordul Zborului 370 împreună soţia sa, Mary, crede că avionul va fi găsit. Îi este greu să meargă mai departe deoarece nu ştie care este soarta fiului ei.

"Trăim un coşmar. Vrem să ştim unde este – cred că este important pentru toată familia", a declarat aceasta.

Oficialii care au organizat căutările sunt foarte conştienţi de acest sentiment.

"Facem asta în principal pentru familiile celor 239 de persoane care merită un răspuns. Va trebui să facem orice efort posibil şi să ne gândim că eforturile noastre vor fi cu adevărat folositoare – dar nu există garanţia vreunui succes", a declarat Dolan.