Cum pot zbura păianjenii?

Abilitatea de a se deplasa în aer traşi de pânză (numită ballooning) nu are neapărat nevoie de vânt: poate fi alimentată, de asemenea, de forţe electrostatice terestre naturale.
Păianjen veninos
Păianjen veninos (Ian Waldie / Getty Images)

Printre aspectele cele mai curioase şi fascinante ale comportamentului păianjenilor este abilitatea de a se înălţa de la sol. Acesta nu este un comportament neobişnuit al păianjenilor. Se caţără pe o zonă mai înaltă, îşi scot fundul în afară şi emit pânză de păianjen. Apoi, pur şi simplu zboară, lăsându-se purtaţi de aer şi transportaţi la sute de kilometri distanţă.

Tehnica, cunoscută sub numele de ballooning (zbor cu balonul) permite păianjenilor să scape de prădători şi să ajungă în zone îndepărtate bogate în hrană, „zburând” chiar şi la 4 km înălţime. Poate că veţi fi surprinşi, dar încă nu este complet clar care este propulsorul acestor zboruri.

Există ceva în aer ... Cele două ipoteze principale sunt: prima - creaturile mici sunt purtate de vânt, iar cealaltă - că se lasă înălţate de forţe electrostatice. Prima ipoteză este cu siguranţă adevărată, dar problema este că păianjenii folosesc tehnica ballooning chiar şi în zilele în care nu adie nici o suflare de vânt. A doua ipoteză nu fusese încă verificată, cel puţin până în prezent: potrivit unui studiu recent, publicat în Current Biology, câmpul electric terestru natural în sine este suficient să explice capacitatea păianjenilor de „a-şi lua zborul”.

Aşa cum reamintea un articol publicat în The Atlantic, în fiecare zi există aproximativ 40.000 de furtuni care transformă Pământul într-un circuit electric gigantic, în care atmosfera superioară este încărcată pozitiv iar suprafaţa planetei se comportă ca pol negativ. Chiar şi în zilele însorite diferenţa de potenţial electric pe fiecare metru de aer deasupra suprafeţei este de aproximativ 100 volţi; în zilele meteo nefavorabile, acest gradient poate creşte de zeci de mii de ori. Aparent, păianjenii exploatează în mod inteligent această diferenţă de potenţial şi forţele rezultate, pentru călătoriile lor în aer.

Erica Morley şi Daniel Robert de la Universitatea din Bristol (Marea Britanie) au supus anumiţi păianjeni din familia Linyphiidae unui experiment de laborator: în medii izolate de curenţi de aer au încercat să activeze, şi apoi să dezactiveze, un câmp electric uniform.

În momentul în care câmpul electric a fost activat, păianjenii au crescut producţia de pânză pentru ballooning. În momentul în care zburau, activarea sau dezactivarea câmpului electric îi făcea să se ridice sau să coboare în altitudine. Nu numai că aceşti mici „aviatori” percep aceste forţe dar le şi folosesc efectiv pentru a se mişca!

Dar cum îşi dau seama de prezenţa acestuia? Potrivit cercetătorilor, profită de unele firicele de păr senzoriale aflate pe suprafaţa exoscheletelor lor, care se ridică şi se lasă ca răspuns la forţele electrostatice (cum ar fi părul nostru, de exemplu, dacă îl apropiem de un balon după ce l-am frecat cu o cârpă de lână). Cele două "împingeri", cea electrică şi aerul, nu ar fi deci alternative, ci complementare.

Ploile de păianjeni

Există şi un fenomen în care plouă cu păianjeni (spre exemplu în Australia). În cazul acestor tipuri de evenimente [ploi de păianjeni], se crede că există o ceată întreagă de păianjeni care sunt pregătiţi să realizeze acest ballooning. Dar indiferent de motiv, uneori condiţiile meteo nu sunt neapărat optime pentru a le permite. Dar apoi vremea se schimbă şi dispun de condiţii potrivite pentru ballooning, şi atunci încep cu toţii să se comporte ca atare, relata Todd Blackledge, profesor de biologie la Universitatea Akron din Ohio pentru Live Science, referitor la fenomenul înregistrat în Australia.

Articol ştiinţific de referinţă: Electric Fields Elicit Ballooning in Spiders

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Știință