De ce traficanţii de droguri din America de Sud continuă să fie prinşi cu uraniu?

Pe măsură ce Rusia, China şi alte naţiuni ostile SUA îşi sporesc prezenţa în America de Sud, ar trebui să fie o surpriză să găsim uraniu la traficanţii de droguri din America de Sud, se întreabă J.G. Martínez de la OrganicPrepper.com.

Există motive să credem că acest lucru se întâmplă pe sub masă de ceva timp şi nu este deloc bine.

Actualii conducători ai Venezuelei manifestă în mod deschis legături strânse şi puternice cu ţări precum Iranul. Nu este doar o chestiune de a şti dacă vor construi focoase cu capacităţi nucleare. Poate chiar le au deja, potrivit Zero Hedge.

Oricine crede că iranienii nu vor îndrăzni să folosească aceste focoase se înşeală. Modul în care gândeşte o teocraţie este mult diferit de abordarea occidentală a vieţii.

Venezuela, care manifestă o atitudine din ce în ce mai ostilă faţă de SUA şi Occident, a colaborat activ cu teocraţia iraniană de peste zece ani.

Pe atunci, administratorii venezueleni nu susţineau doar Iranul. Ei începuseră deja să îmbunătăţească legăturile şi cu diferitele grupuri de gherilă columbiană. Se pare că, indiferent despre care grup este vorba, dacă sfidează SUA şi Occidentul, atunci acesta merită un loc la masă.

Cetăţenii Venezuelei ştiu că ţara lor ar putea deveni o rampă de lansare a războiului, dar nu pot face prea multe. Se află sub o strânsoare de fier şi sunt călcaţi în picioare cu o violenţă din ce în ce mai mare pe măsură ce trece timpul. Chiar dacă mass-media mainstream nu o arată, aceasta este realitatea.

Traficul de uraniu din America de Sud nu este un simplu zvon

Acest trafic este o activitate ilegală şi o ameninţare reală la adresa stabilităţii mondiale. Oriunde în lume.

Coincidenţa dintre faptul că iranienii au oprit camerele de luat vederi din interiorul uzinei lor de îmbogăţire, în conformitate cu acordurile obligatorii ale AIEA, şi evenimentele recente de trafic par să rămână ignorate de mass-media.

Cine se bucură de beneficii? Dacă o uzină este folosită pentru a produce materiale radioactive pentru uz civil, de ce să închizi camerele de filmat?

Iranul, China şi Rusia par să creadă că Venezuela va fi uşor de ocupat şi va deveni o fortăreaţă care să ameninţe domeniul SUA asupra Mării Caraibelor şi a Americii Centrale, inclusiv Panama.

Columbia aparent este pierdută acum, sub controlul fostului membru al gherilei G. Petro. Rezultatul dubios al acestor alegeri nu reprezintă nimic pozitiv pentru viitorul Americii, consideră Martínez.

Şi Bolivia se află de mult timp pe radarul iranian

Cel puţin din 2006. Fostul preşedinte bolivian Evo Morales este un alt lider comunist dur din regiune, cu un puternic discurs de ură împotriva "imperialismului yankeu". În plus, Bolivia este bogată în uraniu şi litiu, ambele considerate materiale strategice.

Practic, există aproximativ şase zone principale în care se află uraniu acolo. Deşi nu toate aceste zăcăminte sunt uşor accesibile, cele mai uşor de exploatat se află în regiunea Tachira, o zonă de frontieră aflată sub controlul Partidului Socialist şi al lui Cojedes.

Celelalte regiuni trebuie accesate pe calea aerului, cu ajutorul elicopterelor. Interesant este faptul că ultimele studii privind nivelurile radioactive ale minelor au început în 2019. Din 1998, nici măcar o poziţie oficială pentru exploatarea şi utilizarea paşnică a acestui material nu a fost făcută publică.

Partea îngrijorătoare este că nu există nicio modalitate posibilă de a şti cât de mult uraniu se extrage, se comercializează şi unde se duce sau unde s-a dus, continuă Martínez.

Chiar şi infractori de drept comun au fost reţinuţi în Venezuela pentru trafic de uraniu. Aceştia sunt oameni fără nicio pregătire sau echipamente speciale. De asemenea, aceştia deţineau droguri pentru a face trafic. Uraniul era doar cireaşa de pe tort pentru ei. Câte persoane fac trafic cu aceste materiale? Există vreo modalitate de a afla acest lucru? Cum este posibil traficul de uraniu?

Şi acesta nici măcar nu este singurul incident. În martie 2020, şase bărbaţi din Venezuela au fost reţinuţi tot pentru trafic de uraniu.

În ceea ce priveşte alianţele cu prieteni incomozi, legăturile cu aceste state necinstite interesate de materialele interzise nu sunt noi.

Discursul fostului preşedinte iranian Ahmadinejad din 2012, în care a spus literalmente că "armele noastre sunt valori umane", este suficient pentru a stârni îngrijorări şi mai profunde. Au încheiat alianţe "ştiinţifice" şi "tehnologice", dar niciun acord sau vreo sumă de bani nu par să fi funcţionat pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii şi bunăstarea generală a poporului venezuelean. Deschiderea unor supermarketuri uriaşe cu produse iraniene nu va fi în beneficiul nimănui altcuiva în afară de proprietari.

Fabrica de automobile din Venezuela este acum în ruină, la fel ca multe altele construite sau furnizate de iranieni, lăsate să se degradeze. Deci nu, abordarea cooperării "tehnologice" nu este adevărată. Nu a mai produs un vehicul de mulţi ani, când a fost la un moment dat unul dintre proiectele fanion ale Epocii Hugo "pentru a scăpa de meseriile yankeilor" şi "a începe procesul de independenţă tehnologică".

Potrivit surselor locale, niciunul dintre proiecte, inclusiv cel de locuinţe accesibile (cu clădiri fisurate care nu supravieţuiesc nici măcar 15 ani), nu a dat rezultate în ceea ce priveşte îmbunătăţirea societăţii venezuelene.

Timp de decenii, Venezuela a fost un aliat puternic al SUA

Cu toate acestea, discursul de ură împotriva SUA a subminat această relaţie, detonând-o şi aruncând-o în aer. A permis afluxul de armament sovietic din fosta URSS şi utilizarea vastelor zone nepopulate ale ţării pentru a antrena grupuri teroriste. Cu toate acestea, în comparaţie cu posibilitatea reală ca Iranul să folosească uraniu extras ilegal din America de Sud pentru a fabrica armament, aceasta este o problemă minoră. Realitatea este la vedere.

De asemenea, potrivit lui Martinez, reţinerea recentă a unui avion în Argentina şi Chile, unul dintre ele pilotat de un oficial de rang înalt al Forţelor Qud, adaugă gaz la o situaţie deja încinsă.

Conectarea punctelor

- Avionul aparţinea unei companii sancţionate anterior şi trecute pe lista neagră, Mahan Airlines.

- Există o operaţiune activă şi ilegală de extracţie a mineralelor radioactive desfăşurată de persoane necunoscute.

- Există un pod aerian care deserveşte ruta Teheran-Caracas.

- Nave iraniene care nu sunt transparente cu privire la ceea ce transportă, pentru a veni şi pleca după bunul plac.

Nu se ştie cum o conexiune directă de zbor aduce beneficii economice ambelor ţări, când niciunul dintre locuitorii lor nu este nici pe departe suficient de bogat pentru a avea o afacere sau chiar pentru a vizita Iranul.

Lipsa totală de transparenţă este semnătura operaţiunilor din această relaţie Iran-Venezuela, potrivit Zero Hedge.

În cazul în care se continuă o abordare blândă, consecinţele pentru Occident ar putea fi catastrofale, în special în condiţiile în care poziţionarea neclară a politicienilor americani este de necrezut.

Se poate spune că interesul major al Iranului în Venezuela este să scoată uraniul. De dragul argumentului, să spunem pentru un moment că uraniul nu merge la uzine şi nici nu ajunge în instalaţiile de fabricare a armelor nucleare.

Cu toate acestea, acest uraniu este utilizat efectiv ca monedă de schimb pentru a evita sancţiunile internaţionale. Ei folosesc ţara ca pe un centru financiar alternativ din umbră.

Lipsa unei opoziţii serioase din partea SUA faţă de teocraţia iraniană permite o situaţie complicată pe termen mediu.

Cum va evolua aceasta rămâne de văzut. Ameninţarea este una reală. Ea există şi nu va dispărea nicăieri dacă nu vor începe acţiuni severe pentru a arăta că lumea nu va tolera un Iran nuclear, a conchis Martínez.