Noua Europă şi Palestina

Recentul vot al ţărilor europene la Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a scos în evidenţă divergenţe serioase în cadrul Uniunii Europene (UE) în probleme de politică externă: 14 ţări din UE au votat în favoarea rezoluţiei care îi oferă Autorităţii Naţionale Palestiniene (ANP) statutul de 'observator', în timp ce 9 dintre cele 10 noi ţări membre s-au abţinut. Singura ţară din UE care a votat împotriva rezoluţiei a fost Cehia, subliniază cotidianul elveţian Le Temps, care formulează trei cauze care ar putea explica diferenţele de poziţie ale celor 'două Europe'.

În primul rând, cel de-Al Doilea Război Mondial a avut asupra părţii estice a Europei o influenţă mai mare decât asupra celei vestice. Patru ţări - România, Bulgaria, Ungaria şi Slovacia - făceau parte din axa germană de influenţă, iar cele trei republici baltice vedeau în ocupaţia germană un mijloc de eliberare de jugul sovietic. Astfel, potrivit Le Temps, Al Doilea Război influenţează şi acum conştiinţa Europei de Est şi o determină să plece urechea la apelul Israelului de a nu uita această pagină tragică din istorie.

În al doilea rând, în perioada comunistă ţările din blocul sovietic erau nevoite să urmeze politica pro-arabă şi anti-israeliană, astfel că toate, cu excepţia României, au rupt relaţiile diplomatice cu Israelul după războiul din 1967, aminteşte cotidianul. Faptul că astăzi, continuând politica sovietică, Rusia se află în primele rânduri ale marilor puteri care sprijină ANP nu face decât să întărească şi mai mult orientarea proisraeliană a foştilor săi sateliţi, subliniază Le Temps.

În al treilea rând, Europa de Est urmează în mare parte politica pro-americană. Aceste ţări au o atitudine favorabilă faţă de SUA: o asemenea poziţie s-a înrădăcinat adânc atât în societate, cât şi în minţile liderilor în exerciţiu.

Chiar dacă această problemă este mai puţin importantă decât alte probleme cu care se confruntă la ora actuală UE, divergenţele pe care le provoacă aceasta nu pot să nu aibă o influenţă negativă asupra rolului pe care UE doreşte să-l joace pe plan mondial, conchide cotidianul elveţian.