Nu trebuie uitat: 1 aprilie 1941, masacrul de la Fântâna Albă. De Paşte, cum le stă bine sataniştilor

În fiecare an, la 1 aprilie este comemorată „Ziua naţională de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie”.

Fântâna Albă, vechi sat românesc al Principatului Moldovei, fost centru spiritual al credincioşilor de rit vechi, avea să fie locul unui cumplit masacru pus la cale de trupele sovietice. Unul din lungul şir de masacre ordonate de Moscova comunistă de 107 de ani, deja. Ororile ce au loc zilnic în Ucraina, de la începutul războiului, sunt şi ele o re-editare a "metodelor de pacificare" proprii ocupantului rus.

Pentru noi, Fântâna Albă- 1 aprilie 1941- a fost numai începutul. Au urmat alte masacre şi asasinate. Apoi deportările în Siberia, procesele de "trădare a patriei sovietice", arestările, torturile, exterminarea, foamete organizată din Basarabia (1946-1947) şi continua "vigilenţa revoluţionară" care „veghează”.

La Fântâna Albă, Tatiana Lăpuştean este împuşcată, iar cei doi copii minori care îi erau alături sunt luaţi de grănicerii sovietici de lângă trupul mamei şi încredinţaţii mătuşii Fruzina Ilutan. După puţin timp şi minorii şi tuşa care îi îngrijea sunt deportaţi în Siberia.

Capcana

În urma Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), României i-a fost impusă cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei către Uniunea Sovietică. Populaţia din nordul Bucovinei era atunci majoritar germană. Stalin, conform înţelegerii avute cu Hitler, le-a permis germanilor să plece în Germania, fără represiuni şi condiţii. Altfel au stat lucrurile pentru noi.

Românilor li s-a întins o cursă de către maşina sovietică de propagandă. Se lansau zvonuri contradictorii pentru a se testa fidelitatea oamenilor faţă de ocupantul sovietic. Pe de o parte li se spunea tinerilor că în socialism e bine şi că ei pot să-şi găsească de lucru în cooperative, mine şi şantiere din întreaga Uniune Sovietică. Pe de altă parte, se spunea că li se permite să se întoarcă în România, fără urmări, la fel cum li s-a permis germanilor să plece în Germania. Condiţia era să completeze o cerere de plecare.

Dar nimeni nu avea cum să ştie că cererea aceea avea să fie proba nesupunerii lor în faţa noii stăpâniri staliniste. Ei nu se aşteptau la valul impresionant de cereri venite din toate satele bucovinene şi au pus la cale un sfârşit înspăimântător.

Masacrul de la Fântâna Albă şi nu numai

Astfel, în data de 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane şi s-a îndreptat spre nou-impusa graniţă sovieto-română pentru a trece în ţara mamă, dornici să ajungă alături de familiile lor, departe de teroarea sovietică.

Ziaristul basarabean Ion Dominte a reuşit să reconstituie cronologia înspăimântătoarei tragedii în 1942, imediat după ce armata română a eliberat Bucovina.

El vorbeşte de o coloană întinsă pe aproape 2 km, toţi ţărani, bărbaţi, femei cu copii în braţe, tineri şi bătrâni, hotărâţi să treacă în România pe podul de la Siret. Există mărturii că în faţa autorităţilor de ocupaţie de la Hliboca (Adâncata) oamenii au strigat: "Acestea sunt pământurile noastre lăsate moştenire de Marele Ştefan, aşa că ori plecaţi, ori lăsaţi-ne să plecăm noi peste graniţă şi vă lăsăm gospodăriile noastre cu vite cu tot. Noi vrem patria noastră românească..."

În poiana Varniţa, la circa trei kilometri de graniţa română, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i.

Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia. La finalul măcelului, răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la cinci gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morţi sau muribunzi.

Supravieţuitorii au fost arestaţi de NKVD din Hliboca şi, după torturi de neimaginat, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var.

În anul 1941 au mai avut loc şi alte operaţiuni de arestare şi deportare. La 10 iunie 1941, 13.000 de români basarabeni au fost ridicaţi de autorităţile sovietice din casele lor şi deportaţi în Siberia. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a fost organizată o amplă operaţiune de arestare şi deportare, fiind vizate mii de persoane din Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei.

Ulterior, aproximativ 40.000 de români bucovineni, dintr-o populaţie de 200.000 de oameni, au fost deportaţi sau ucişi în gulagul sovietic.

Începând cu martie 1944, odată cu ocuparea definitivă a nordului Bucovinei şi a Basarabiei de către Armata Roşie, a fost instituit din nou regimul de teroare şi represiune. Foametea din 1946-1947 a fost declanşată de jaful total al autorităţilor sovietice, acestea golind efectiv gospodăriile şi hambarele oamenilor de produsele alimentare şi grâne. Procesul de colectare a cotelor de cereale de la populaţie s-a desfăşurat anevoios, iar cei care s-au opus au fost judecaţi şi deportaţi. Un nou val de deportări din Basarabia a avut loc în 1949.

1 aprilie, a fost decretată din 2011, "Ziua Naţională de Cinstire a Memoriei Românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie".

Acum 7 ani a avut loc o dezbatere pe marginea masacrului de la 1 aprilie 1941 de la Fântâna Albă, chiar la Universitatea din Cernăuţi. Astăzi, Ucraina îşi numără victimele ocupaţiei ruse în tot mai multe oraşe.

Rusia n-a recunoscut niciodată aceste crime împotriva umanităţii, aşa cum nu recunoaşte nici invazia declanşată în Ucraina din 24 februarie 2022 sau crimele de război din Ucraina.

„Copilăria în Ucraina înseamnă a parcurge distanţa dintre grădiniţă şi adăpostul de bombe. Rusia este un stat terorist şi trebuie să plătească”, a scris recent pe Twitter Olena Halushka, co-fondatoare a International Centre for Ukrainian Victory.

Masacrul de la Fântâna Albă s-a petrecut într-o zi de Paşte. 24 februarie (ziua invaziei Ucrainei) e o sărbătoare legată de aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Reeducarea de la Piteşti (experiment elaborat de sovietici pentru distrugerea elitei româneşti) a început pe 6 decembrie 1949, de Sfântul Nicolae.

Deseori execuţiile sau invaziile comuniste au avut loc în zile cu semnificaţie religioasă, ca nişte macabre ritualuri. N-ar trebui să fie o surpriză şi nu este deloc întâmplător. La urma urmei, au fost organizate şi executate de comunişti - hulitorii tuturor Dumnezeilor, apostolii ateismului materialist.