Ce legătură este între alcool şi grăsimea abdominală?

Două persoane pot urca pe cântar şi pot vedea acelaşi număr. Una dintre ele are cea mai mare parte a grăsimii chiar sub piele, unde este relativ inofensivă. Cealaltă o are adânc în abdomen, înfăşurată în jurul ficatului şi intestinelor, unde este asociată cu diabetul şi bolile cardiace. Cercetările sugerează că cantitatea de alcool consumată de o persoană poate ajuta la explicarea tipului de persoană din cele două, deşi nu pot dovedi că alcoolul este cauza.

O posibilă explicaţie ţine de modul în care organismul procesează alcoolul. Deoarece organismul acordă prioritate metabolizării alcoolului, arderea grăsimilor încetineşte temporar. Deşi aceste studii nu pot dovedi că alcoolul provoacă acumularea de grăsime viscerală, ele sugerează că obiceiurile de consum pot influenţa nu doar cantitatea de grăsime corporală pe care o are o persoană, ci şi locul în care aceasta este depozitată.

De ce contează locul în care se depozitează grăsimea

Nu toată grăsimea corporală se comportă la fel.

Grăsimea situată imediat sub piele, numită grăsime subcutanată, nu este dăunătoare pentru sănătate în cantităţi adecvate; de fapt, poate avea un rol protector. Grăsimea viscerală este o altă poveste. Aceasta se află mai adânc în cavitatea abdominală, înconjurând organe precum ficatul şi intestinele. Un exces de grăsime viscerală este asociat cu rezistenţa la insulină (când organismul nu mai răspunde adecvat la hormonul care controlează glicemia), cu bolile cardiace şi cu inflamaţia.

Oamenii acumulează grăsimea în mod diferit, motiv pentru care indicele de masă corporală (IMC) poate fi înşelător. Josh Wageman, specialist clinic în lipide, a declarat pentru The Epoch Times. Când organismul nu mai poate stoca la fel de multă grăsime sub piele, excesul se poate acumula în jurul organelor interne sau în ficat.

„Simpla faptă de a avea un «IMC normal» nu spune totul”, a spus el.

Persoanele cu IMC-uri similare pot prezenta riscuri metabolice diferite, în funcţie de cantitatea de grăsime viscerală pe care o au, a declarat pentru The Epoch Times dr. Robert Carpenter, chirurg generalist certificat şi profesor clinic la Facultatea de Medicină Naresh K. Vashisht a Universităţii Texas A&M.

Nu este ceva neobişnuit. O analiză a studiului Framingham Heart Study a constatat că aproximativ unul din zece adulţi cu un IMC normal avea niveluri ridicate de grăsime viscerală.

Ce arată cercetările

Trei studii ample indică aceeaşi direcţie:

• O analiză a 5.761 de adulţi din cadrul Oxford Biobank a constatat că persoanele care consumau mai mult alcool aveau tendinţa de a acumula o proporţie mai mare de grăsime viscerală, chiar şi după ce cercetătorii au luat în calcul grăsimea corporală totală, vârsta, fumatul şi activitatea fizică.
• Un studiu al UK Biobank a asociat un consum mai mare de bere şi băuturi spirtoase cu o cantitate mai mare de grăsime viscerală.
• Alte cercetări din cadrul Framingham Heart Study au arătat că bărbaţii care consumau mai mult de 14 băuturi alcoolice pe săptămână aveau mai multă grăsime viscerală decât cei care consumau mai puţin.

Cercetătorii de la Oxford au studiat adulţi cu vârste cuprinse între 25 şi 75 de ani care au raportat consumul lor săptămânal obişnuit de alcool. Aceştia au împărţit cei 4.951 de participanţi care consumau alcool în patru grupe, în funcţie de consumul săptămânal, separat pentru bărbaţi şi femei, şi au măsurat grăsimea viscerală cu ajutorul DXA, o scanare corporală cu raze X cu doză redusă.

Spre deosebire de circumferinţa taliei, care nu poate face distincţia între diferitele tipuri de grăsime abdominală, scanările DXA permit cercetătorilor să măsoare grăsimea viscerală cu mai multă precizie. Alcoolul a fost asociat cu grăsimea viscerală, chiar şi după ce cercetătorii au luat în calcul diferenţele privind grăsimea corporală totală.

Cele mai mari diferenţe au apărut în rândul celor care consumau cel mai mult alcool. În rândul bărbaţilor, grăsimea viscerală reprezenta aproximativ 5% din grăsimea corporală totală în grupul cu cel mai mare consum de alcool, comparativ cu 4,5% în grupul imediat inferior. În cazul femeilor, cifrele au fost de 1,6% şi, respectiv, 1,4%. Consumul obişnuit de alcool în grupurile cu cel mai mare consum era de aproximativ 14 băuturi standard americane pe săptămână pentru bărbaţi şi opt pentru femei.

Tipul de alcool poate avea, de asemenea, o importanţă. Un studiu anterior al UK Biobank a constatat că consumul de bere şi de băuturi spirtoase era asociat cu cantităţi mai mari de grăsime viscerală, în timp ce consumul de vin roşu era asociat cu niveluri mai scăzute. Cu toate acestea, studiul nu demonstrează că vinul roşu reduce grăsimea abdominală sau că berea şi băuturile spirtoase o cresc.

„Cu siguranţă nu putem deduce şi nici nu putem afirma în mod expres un «prag» sau o recomandare pe baza acestui studiu”, a spus Carpenter.

El a sfătuit să se urmeze îndrumările stabilite de sănătatea publică, în loc să se folosească studiul pentru a determina cât alcool este sigur de consumat. Ghidurile alimentare pentru perioada 2025–2030 recomandă consumul unei cantităţi mai mici de alcool pentru o sănătate generală mai bună, dar nu mai specifică limite zilnice.

De ce alcoolul ar putea afecta grăsimea viscerală

Experţii indică două explicaţii: una legată de modul în care organismul procesează alcoolul şi alta legată de comportamentul oamenilor în timp ce consumă alcool.

Organismul tratează alcoolul ca pe o prioritate. „Organismul acordă prioritate eliminării alcoolului din organism, ceea ce încetineşte oxidarea grăsimilor”, a declarat Lauren Harris-Pincus, nutriţionistă şi dieteticiană autorizată, pentru The Epoch Times.

Cu alte cuvinte, organismul arde temporar mai puţină grăsime în timp ce procesează alcoolul. Dar acest lucru nu explică de unul singur de ce s-ar putea acumula mai multă grăsime în jurul organelor interne. Cercetătorii bănuiesc că alcoolul ar putea afecta, de asemenea, hormonii implicaţi în stocarea grăsimii, încurajând potenţial acumularea unei cantităţi mai mari de grăsime în profunzimea abdomenului, mai degrabă decât sub piele. Însă motivele exacte nu sunt clare.

Când organismul procesează alcoolul, acesta modifică modul în care celulele utilizează energia, ceea ce poate favoriza acumularea de grăsime în ficat, a spus Wageman. Alcoolul poate afecta, de asemenea, modul în care organismul răspunde la insulină şi stochează grăsimea.

Există şi o explicaţie mai simplă pentru creşterea în greutate: alcoolul este bogat în calorii şi poate influenţa cantitatea de mâncare consumată. Cu şapte calorii pe gram, alcoolul furnizează aproape de două ori mai multe calorii decât carbohidraţii sau proteinele, a spus Harris-Pincus. Aceste calorii se pot acumula rapid, mai ales în combinaţie cu băuturi mixte îndulcite sau cu mese mai copioase la restaurant. Alcoolul poate stimula, de asemenea, apetitul, făcând mai uşor să mănânci mai mult decât intenţionezi.

Este dificil să se separe efectele directe ale alcoolului asupra depozitării grăsimii de efectele consumului de calorii suplimentare, a spus Wageman.

Limitări de luat în considerare

Studiul de la Oxford a surprins o imagine instantanee în timp, în loc să urmărească participanţii pe măsură ce obiceiurile lor de consum de alcool şi compoziţia corporală se schimbau, iar deoarece a fost un studiu observaţional, nu poate demonstra că alcoolul a cauzat direct diferenţele în ceea ce priveşte grăsimea viscerală. Consumul de alcool a fost raportat de către participanţi, iar cercetătorii nu au dispus de detalii privind dieta participanţilor, tipurile de băuturi şi obiceiurile de consum.

„Rapoartele subiective din chestionarele pacienţilor ar putea să nu fie reprezentative pentru nivelurile reale de consum”, a spus Carpenter.

O constatare complică imaginea de ansamblu: persoanele care nu consumau alcool aveau uneori mai multă grăsime totală şi viscerală decât consumatorii ocazionali sau moderaţi. Cu toate acestea, grupul celor care nu consumau alcool ar fi putut include atât persoane care s-au abţinut toată viaţa, cât şi foşti consumatori, ceea ce îngreunează comparaţiile.

Sursa: Epoch Times SUA