Oamenii de ştiinţă descoperă un posibil factor care determină îmbătrânirea testiculelor

Ovarele nu sunt singurele organe sexuale care au un ceas biologic. Şi testiculele prezintă semne de îmbătrânire – cu modificări ale nivelurilor hormonale, deteriorarea ADN-ului şi scăderea funcţiei spermatogene în timp.

Cu toate acestea, în ciuda importanţei lor pentru reproducerea umană, nu se înţelege încă pe deplin de ce testiculele îmbătrânesc sau ce anume determină funcţionarea ceasului lor biologic.

Cercetătorii din China au descoperit recent o moleculă care ar putea accelera procesul de îmbătrânire.

Echipa a prelevat mai întâi ţesuturi testiculare de la doi donatori tineri, în vârstă de 23 şi 30 de ani, şi de la doi donatori mai în vârstă, în vârstă de 62 şi 91 de ani – toţi având deja copii şi un testicul îndepărtat din motive medicale.

După ce au analizat peste 10.000 de nuclee celulare, oamenii de ştiinţă au constatat diferenţe semnificative între participanţii tineri şi cei în vârstă.

„Odată cu înaintarea în vârstă, testiculul suferă modificări structurale profunde”, explică autorii în articolul lor publicat. Studiul a fost condus de cercetători de la Academia Chineză de Ştiinţe şi de la Universitatea Medicală Navală din China.

Dimensiunea eşantionului este redusă, însă, în laborator, cercetătorii au observat că, prin creşterea expresiei unei singure gene în celulele testiculare cultivate, au fost accelerate semnele îmbătrânirii.

Rezultatele sunt publicate în Journal of Molecular Cell Biology.

Spre deosebire de ovare, care conţin o rezervă limitată de ovule imature, testiculul conţine celule stem cu capacitate de autoînnoire, asociate cu producţia de spermă.

Aceasta înseamnă că o rezervă de celule producătoare de spermă poate fi menţinută chiar şi la vârste înaintate.

Deşi este adevărat că bărbaţii pot avea copii după vârstă de 60 de ani, asta nu înseamnă că fertilitatea masculină rămâne constantă pe tot parcursul vieţii. Celulele din testicul prezintă totuşi semne de îmbătrânire, potrivit ScienceAlert.

După vârstă de 45 de ani, de exemplu, calitatea şi funcţia spermei tind să scadă, deşi nu la fel de brusc ca şi cantitatea şi calitatea ovulelor din ovare.

În trecut, cercetările asupra ţesutului testicular au identificat două tipuri de celule a căror număr scade odată cu vârsta: celulele Sertoli, care susţin producţia de spermă, şi celulele Leydig, care produc testosteron.

Ambele tipuri de celule comunică strâns între ele. Totuşi, susţine studiul, cu vârsta, semnalizarea dintre ele se poate perturba.

„Am observat o dereglare pe scară largă a interacţiunilor celulă-celulă care implică celulele Sertoli şi celulele Leydig îmbătrânite”, scriu autorii studiului.

Acest lucru ar putea fi dăunător dezvoltării spermei.

Cercetătorii au descoperit că, odată cu înaintarea în vârstă, celulele Leydig prezintă modificări semnificative în interacţiunile lor legate de secreţia hormonală şi formarea vaselor de sânge.

De asemenea, au constatat că celulele Sertoli comunică diferit cu celulele imune.

Poate cel mai frapant este faptul că cercetătorii au observat că celulele Sertoli din testiculele mai în vârstă exprimau cantităţi semnificativ mai mari dintr-o proteină numită WLS.

În laborator, atunci când echipa a crescut expresia WLS în celulele Sertoli cultivate, aceasta a accelerat semnele de îmbătrânire.

Descoperirile sugerează că aceasta nu este doar un marker al îmbătrânirii, ci poate fi şi un factor care determină îmbătrânirea.

„În calitate de transportor Wnt”, explică autorii, „WLS joacă un rol central în calea de semnalizare Wnt care reglează auto-reînnoirea, diferenţierea, metabolismul, supravieţuirea şi proliferarea celulelor stem… În ciuda rolurilor sale recunoscute, funcţia specifică a WLS în îmbătrânirea testiculară rămâne neclară”.

Rezultatele sunt în concordanţă cu rapoartele anterioare care arată modificări ale celulelor Sertoli şi Leydig odată cu înaintarea în vârstă şi oferă noi direcţii pentru cercetările viitoare.

Însă studii de acest gen sunt rare.

„Disponibilitatea probelor de ţesut testicular uman de înaltă calitate, în special de la persoane în vârstă, este limitată din cauza unor considerente etice şi a unor constrângeri practice”, scrie echipa de cercetare.

„Pentru a îmbunătăţi credibilitatea şi generalizabilitatea descoperirilor noastre, este necesară colectarea unui număr mai mare de probe de ţesut testicular”.

Alţi oameni de ştiinţă sunt de acord că este nevoie de mai multe cercetări privind ţesutul testicular şi impactul acestuia asupra fertilităţii masculine.

În 2023, un consorţiu internaţional de experţi, condus de Moira O'Bryan de la Universitatea din Melbourne, a făcut apel la guverne şi la sistemele de sănătate să îmbunătăţească cercetarea privind infertilitatea masculină.

Consorţiul a recomandat crearea unei biobănci globale de ţesuturi şi date clinice pentru a ajuta cercetătorii să înţeleagă diversele cauze ale infertilităţii.

„Pentru majoritatea bărbaţilor infertili, cauza infertilităţii lor este necunoscută. Chiar şi atunci când este cunoscută, există puţine tratamente specifice”, a explicat O’Bryan în 2023.

Rezultatul este că femeile sunt adesea nevoite să suporte povara tratamentelor invazive de fertilitate, precum fertilizarea in vitro (FIV).

O mai bună înţelegere a ceasului biologic masculin ar putea contribui la echilibrarea şanselor.