China la un pas de a prelua controlul asupra portului israelian Haifa. Marina SUA ar putea părăsi portul

Marina americană ar putea renunţa la folosirea portului israelian major Haifa după ce acesta va fi preluat de o companie chineză.
Distrugătorul american cu rachete ghidate USS Ross
Distrugătorul american cu rachete ghidate USS Ross (Wikipedia.org)

Este puţin probabil ca Marina Statelor Unite şi cea a Chinei să devină vecini în Mediterană, întrucât parteneriatul Israelului cu China privind construirea unui nou terminal în portul Haifa şi a unui port în oraşul Ashdod – ambele locuri urmând a fi folosite de Flota a 6-a a Statelor Unite – a generat temeri în Washington şi ar avea rezultatul ca Marina americană să părăsească un port israelian cheie.

Marina SUA a recunoscut că operaţiunile sale de lungă durată în Haifa ar putea suferi modificări după ce o firmă chineză va prelua portul civil în 2021, forţând cabinetul israelian al securităţii naţionale să reanalizeze acordul, potrivit publicaţiei The Jerusalem Post.

În prezent este stabilit ca Shanghai Internaţional Port Group (SIPG) să administreze cel mai mare port israelian, Haifa, ca parte a unui contract care va fi inaugurat în 2021 şi va fi valabil 25 de ani. În plus, o altă firmă chineză a câştigat recent un contract pentru construirea unui nou port în oraşul israelian sudic Ashdod, lângă principala bază maritimă a Israelului, situată în apropierea Tel Aviv-ului. Ambele acorduri au generat temeri în rândul unor oficiali din Washington şi a unor generali israelieni. Construirea noului port în Ashdod a fost acordată, pe baza unui contract în valoare de câteva miliarde de dolari, companiei China Harbor Engineering, una dintre cele mai mari companii deţinute de statul comunist chinez.

În luna septembrie, generalul de brigadă israelian Shaul Horev, care a fost şef al Marinei israeliene şi preşedinte al Comisiei pentru Energie Atomică din Israel, a contestat cu tărie decizia în mass media israeliană. El a afirmat: “Când China achiziţionează porturi, ea face acest lucru sub pretextul menţinerii rutei comerciale din Oceanul Indian, prin Canalul Suez, către Europa, aşa cum este cazul portului Pireu din Grecia. Ce impact are asupra securităţii un astfel de orizont economic?”

Publicaţia israeliană Haaretz a raportat recent despre controversa crescândă. “Portul civil [chinez] din Haifa se învecinează cu ruta de ieşire din baza navală [israeliană] din apropiere, unde este staţionată flota de submarine a Israelului şi care, potrivit rapoartelor media străine, deţine capabilitatea de a lansa rachete nucleare”, a susţinut publicaţia într-un articol de opinie numit Israelul oferă Chinei cheile celui mai mare port al său – Marina SUA ar putea părăsi Israelul. “Nimeni din Israel nu s-a gândit la urmările strategice”.

Navele americane din Mediterana deseori fac vizite în portul Haifa, cea mai recentă fiind cea din 25 octombrie a distrugătorului purtător de rachete ghidate USS Ross, din clasa Arleigh Burke, care a făcut un popas în timp ce susţinea operaţiunile Flotei a 6-a americane, al cărei cartier general se află în Napoli, Italia.

Oficiali militari israelieni care sunt tot mai neliniştiţi în ceea ce priveşte expansiunea economică a Chinei în Israel au organizat la sfârşitul verii o conferinţă pe tema securităţii, împreună cu analişti militari americani.

Potrivit publicaţiei Haaretz: “Conferinţa din Haifa s-a ţinut în colaborare cu Institutul Hudson din Washington. O parte dintre participanţii americani erau foşti înalt oficiali de la Pentagon şi Marină. Remarcile oficialilor citate de [generalul de brigadă israelian Shaul] Horev au fost mai dure decât tonul politicos folosit de el. Americanii prezenţi la conferinţă consideră că Israelul "şi-a pierdut minţile" când a dat chinezilor cheile portului Haifa. Odată ce China va prelua conducerea portului, Marina israeliană nu va mai putea conta pe menţinerea relaţiilor strânse pe care le-a avut cu Flota a VI-a [americană]”.

După conferinţă, Arthur Herman, membru de rang înalt al think tank-ului Institutul Hudson din Washington, a evidenţiat costul astronomic al proiectului şi importanţa acestuia în iniţiativa Beijingului "One Belt, One Road" (Centura şi Drumul). “La suma de 3 miliarde de dolari, acesta este unul dintre cele mai mari proiecte de investiţii străine ce a avut loc vreodată în Israel şi, de asemenea, unul dintre cele mai mari proiecte ale companiei chineze China Harbor Engineering”, a scris el. “Prin portul Ashdod, pe coasta Mediteranei, trece 90% din traficul maritim internaţional al Israelului”, a continuat Herman.

Criticii au precizat de asemenea că Ministerul Transporturilor şi Autoritatea Portuară din Israel au avansat cu construirea porturilor chineze în Haifa şi Ashdod “fără implicarea Consiliului [israelian al] Securităţii Naţionale şi a Marinei [israeliene]”, potrivit publicaţiei Haaretz.

În plus, un articol publicat în luna octombrie, în revista financiară The Economist a atras atenţia asupra unei probleme pe care conducerea civilă a Israelului pare să nu o abordeze: “Principala [temere] este legată de controlul chinez asupra infrastructurii strategice şi de posibilitatea spionajului”, ţinând cont de faptul că “submarinele israeliene, despre care s-a raportat intens că sunt capabile să lanseze rachete nucleare, sunt andocate acolo [în portul Haifa]. Totuşi, acordul cu compania chineză nu a fost niciodată discutat de Cabinet sau Consiliul pentru Securitate Naţională, o situaţie pe care un ministru [israelian] o descrie ca fiind uimitoare”.

Toate acestea ar trebui de asemenea să îi îngrijoreze pe liderii israelieni, ţinând cont de legăturile tot mai strânse ale Chinei cu Iranul şi de refuzul chinezilor de a respecta sancţiunile impuse de Casa Albă asupra Teheranului şi de a ţine seama de cererea preşedintelui Donald Trump ca ţările să nu mai importe petrol iranian.

China a folosit imediat oportunitatea pentru a ocupa un loc primordial în economia Iranului de când au fost ridicate sancţiunile internaţionale în ianuarie 2016 ca parte a acordului nuclear semnat în 2015 între Teheran şi marile puteri (SUA, Marea Britanie, Rusia, China, Franţa şi Germania). Totuşi, în luna mai a acestui an, SUA a denunţat acordul şi Casa Albă a anunţat că va reimpune sancţiuni severe asupra sectorului bancar şi a celui energetic din Iran.

Relaţiile dintre China şi Iran au început să se îmbunătăţească de când preşedintele comunist chinez Xi Jinping a preluat puterea în 2012 şi, până în ianuarie 2016 – în momentul ridicării sancţiunilor internaţionale –, Xi vizitase deja Teheranul şi s-a întâlnit cu liderul suprem Ali Khamenei şi preşedintele iranian Hassan Rohani. Xi devenea la acea vreme primul preşedinte chinez care a vizitat Iranul în 14 ani. Criticii preluării de către chinezi a portului Haifa susţin că această activitate va deveni tot mai incomodă pentru Tel Aviv, a cărui poziţie oficială este că Iranul urmăreşte să şteargă Israelul de pe hartă.

De la încheierea acordului privind portul Haifa, Hassan Rohani şi Xi Jinping au încheiat o serie de acorduri referitoare la Iniţiativa Centura şi Drumul. Astfel, cei doi au semnat 17 acorduri în valoare de câteva miliarde de dolari în domenii precum energie, finanţe, comunicaţii, bancar, cultură, ştiinţă, tehnologie şi politică, coroborat cu un plan pe 10 ani de extindere a cooperării sino-iraniene. În total, prin aceste acorduri, trilioane de dolari ar putea fi pompaţi în economia iraniană în următoarele decenii, în timp ce Iranul va conecta China de Europa şi Africa la nivel de infrastructură, în cadrul unei relaţii comerciale tot mai extinse, potrivit Zero Hedge.

Cu toate acestea, relaţiile chino-israeliene par să fie la fel de prietenoase, ţinând cont că în luna octombrie premierul Benjamin Netanyahu i-a primit în Ierusalim pe vicepreşedintele chinez Wang Qishan şi pe Jack Ma, director general şi fondator al companiei de comerţ electronic Alibaba. Ulterior, premierul israelian a afirmat că acea întâlnire “reflectă legăturile tot mai strânse dintre ţările noastre, economiile noastre şi popoarele noastre”. Apoi, în 2017, a urmat călătoria lui Netanyahu în Beijing, unde acesta s-a întâlnit cu Xi Jinping.

Potrivit Zero Hedge, toate acestea ridică o întrebare cheie: dacă China va juca un rol crucial în supravieţuirea Iranului care încearcă să facă faţă sancţiunilor americane agresive şi dacă Israelul se apropie tot mai mult din punct de vedere economic de China, nu va fi un asemenea aranjament periculos pentru securitatea pe termen lung a Israelului şi pentru relaţiile sale strânse cu Washingtonul? Sau probabil pieţele comerciale şi libere vor produce efectul opus: tensiuni reduse, naţiuni care renunţă la război şi se îndreaptă spre pragmatism şi o stabilitate regională mai mare.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii