Emilia Şercan: "Suntem un stat capturat"

"Suntem un stat capturat de 27 de ani sau, în fine, suntem într-un lung proces de capturare a statului. Fiecare nouă generaţie de politicieni, fiecare nouă echipă guvernamentală care s-a perindat a încercat să aplice propriile metode şi mijloace prin care să pună mâna pe instituţiile statului într-un interes personal", a opinat miercuri jurnalista Emilia Şercan, la finele dialogului cu membrii grupului Rezistenţa de pe Facebook, grup coagulat în urma protestelor anti-OUG 13.

Potrivit Emiliei Şercan (jurnalista care a dezvăluit plagiatele multor politicieni -"doctori") pentru în România a început să se simtă că statul este capturat imediat după 1989 când vechile reţele de nomenclaturişti şi de oameni din securitate au încercat să îşi păstreze poziţiile, funcţiile, privilegiile. Ba mai mult, s-au folosit foarte mult de avantajele oferite de capitalism, de noua deschidere economică, astfel încât preluând acele reţele de influenţă, le-au privatizat şi regândit, pentru a le folosi mai departe în interes personal, astfel încât dincolo de poziţiile lor profesionale să poată să îşi sporească averea personală.

"Acele reţele de influenţă, grupuri informale, nu au făcut nimic altceva decât să preia reţelistica de dinainte de '89, să le transfere după evenimentele din 1989 în noul sistem democratic-capitalist mai departe beneficiind de toate privilegiile, încercând să îşi conserve toate privilegiile pe care ei le aveau înainte de '89. Poate că o bună explicaţie pentru aceste reţele extrem de influente este acea Lege 112/1995, legea prin care li s-a dat dreptul chiriaşilor aflaţi în casele naţionalizate să cumpere acele proprietăţi, lege care a creat un haos de nedescris în România, lege extrem de nedreaptă cu vechii proprietari deposedaţi de regimul comunist, practic au fost furaţi a doua oară", a declarat Şercan pentru Epoch Times, la finele dialogului cu Rezistenţa, transmis online de Rezistenţa TV, în cadrul Proiectului Rezistenţa 360.

Că nomenclaturiştii şi vechea Securitate sunt peste tot şi în tot s-a văzut clar la înmormântarea fostului general de securitate Iulian Vlad, căruia, parte din presă i-a adus elogii "absolut deşănţate", a opinat Emilia Şercan:

''Când am văzut că o bună parte a presei, mulţi istorici şi persoane care au crescut aşa sub influenţa oamenilor din vechea securitate i-au adus elogii (lui Iulian Vlad – n.r.) şi am pus acele caracteristici gândindu-mă la Iulian Vlad ca la unul dintre exponenţii principali ai modului în care arată România 27 de ani mai târziu, pentru că, de fapt, chiar dacă el nu a ieşit în prim-planul vieţii politice, chiar dacă a stat extrem de retras – cred că în ultimii 2, 3 ani a început să participe la unele evenimente publice – influenţa lui Iulian Vlad, a grupurilor de oameni care au lucrat înainte în securitate, în statul român, în acest moment este foarte puternică.

Cred că prin această elogiere absolut deşănţată care i-a fost făcută lui Iulian Vlad în acest moment cred că se încearcă pur şi simplu onorabilizarea oamenilor care au lucrat pentru vechea securitate, oameni care sunt responsabili în foarte bună măsură nu doar de situaţia în care România s-a aflat înainte de '89 dar şi în situaţia de după 90 şi chiar de situaţia actuală pentru că, repet, influenţa acestor oameni este în continuare extrem de puternică, de multe ori poate nu o mai exercită ei direct ci o exercită prin apropiaţii lor, prin rude, fideli samd. Pentru că dacă ne uităm în foarte multe profesii, în foarte multe domenii, vom vedea că regăsim în poziţii fie de conducere, chiar şi în presă şi să nu ne ferim să spunem lucrul acesta, copii sau rude ale unor ofiţeri de securitate care conduc ziare importante sau ştiu eu, instituţii de presă că să nu particularizez pe ziare, şi terminând cu corpul de control al premierului unde îl găsim pe fiul lui Iulian Vlad şi multe alte instituţii. (...) Acest lucru este replicat şi în domeniul privat unde domenii întregi sunt deţinute, controlate, de fii de generali de securitate, de rude, de apropiaţi ai unor generali fie de securitate, fie din serviciile secrete de după 1990, cele reformate", a adăugat Şercan.

Ce poate face cetăţeanul pentru a-şi lua înapoi statul? Cea mai eficientă metodă este votul, crede Şercan.

"Atunci când vom fi conştienţi de puterea fiecărui vot, cred că atunci putem să schimbăm ceva. Cu cât vom ieşi mai mulţi din casă în momentul când se va vota şi vom pune pe lista priorităţilor noastre, în acea zi de duminică, votul, şi nu ieşitul în parc, nu mersul la mall sau la cumpărături sau orice altă activitate care poate fi făcută într-o zi de duminică, ci vom conştientiza importanţa pe care noi trebuie să o dăm votului nostru, eu cred că abia atunci lucrurile se pot schimba în societate.

Până atunci, fiecare dintre noi să aibă forma lui de rezistenţă în faţa abuzurilor, în faţa nedreptăţilor s.a.m.d. (...). Cu cât mai mult fiecare dintre noi îşi cunoaşte drepturile şi vom şti cum să ne folosim de drepturile pe care le avem, cred că atunci vom reuşi să fim ceva mai puternici în raport cu instituţiile statului", a adăugat Şercan.

Nota

Statul capturat este o expresie inventată, cu mulţi ani în urmă, de specialiştii de la Banca Mondială, iar într-un articol ştiinţific scris de Rasma Karklins sunt inventariate cele mai importante caracteristici ale statului capturat, explică Emilia Şercan pe pagina sa de Facebook.

Caracteristicile statului capturat sunt:

- Preluarea de facto a instituţiilor statului de grupări aflate la conducerea instituţiilor.
- Crearea de feude personale în interiorul instituţiilor.
- Exploatarea instituţiilor publice pentru îmbogăţirea de sine sau a reţelei.
- Formarea unor reţele de complicităţi pentru a limita competiţia politică.
- Subminarea alegerilor libere prin finanţări ilegale, publicitate mascată.
- Abuzul de putere legislativă.
- Corupţia procesului judiciar.
- Folosirea abuzivă a instituţiilor de audit, de investigare şi de supraveghere.
- Folosirea de materiale compromiţătoare pentru şantaj politic şi constrângere.
- Coruperea presei şi corupţia în presă.

"Orice asemănare cu România ultimilor 27 de ani nu este deloc întâmplătoare", opinează jurnalista.