"Este o mizerie de nedescris" - Klaus Iohannis despre acuzaţiile de trafic de copii

Congres Extraordinar al Partidului Naţional Liberal, 27 iunie 2014,  Palatul Parlamentului. În imagine,Klaus Iohannis
Congres Extraordinar al Partidului Naţional Liberal, 27 iunie 2014, Palatul Parlamentului. În imagine,Klaus Iohannis (Epoch Times România)

Klaus Iohannis a vorbit luni seara, la Realitatea TV, despre acuzele echipei de campanie electorală a lui Victor Ponta legate de implicarea sa în "trafic internaţional de copii", acuze pe care prezidenţiabilul ACL le-a considerat "mizerabile".

"Sunt foarte dezamăgit de candidatul Victor Ponta, care nici măcar nu a fost suficient de bărbat să iasă el să-mi spună aceste lucruri mizerabile şi şi-a trimis vorbitoarele înainte", a declarat Klaus Iohannis, referindu-se la Gabriela Vrânceanu Firea, care a vehiculat ideea că primarul Sibiului şi-a cumpărat o casă în valoare de 70.000 de mărci din trafic de copii, care, după ce au fost înfiaţi, nu este exclus să fi devenit "piese de schimb în bănci de organe".

Gabriela Firea l-a acuzat pe Iohannis de intermedierea unei adopţiei dubioase în anii '90, în care trei copii orfani au fost înfiaţi de o familie de canadieni, copii despre care rudele acestora din România n-ar mai şti nimic în prezent, şi i-a reproşat prezidenţiabilului ACL că nu a luat de-a lungul anilor legătura cu familia celor trei copii înfiaţi.

Răspunzând acestor afirmaţii, prezidenţiabilul ACL a declarat că acuzaţiile ce i se aduc sunt o minciună mare şi inutilă de campanie.

"Sincer, aş fi vrut să nu existe acest subiect fiindcă mă afectează şi îmi afectează familia. Este o mizerie de nedescris. (...) Este adevărat că am fost acuzat de trafic de copii în condiţiile în care atunci, la începutul anilor '90, singura implicare pe care am avut-o, soţia mea şi cu mine, a fost să-i ajutăm pe aceşti oameni să facă nişte traduceri pe nişte acte şi să-i ducem noi cu maşina dintr-un loc în altul. Atât. Restul a fost o adopţie pur şi simplu prin hotărâre judecătorească, iar afirmaţiile pe care înţeleg că sunt tot redate ale bunicii respective pot să le infirm pur şi simplu pentru că atunci când s-au făcut acele acte bunica a renunţat din câte îmi amintesc eu să-şi vadă nepoţii, de bună voie... Afirmând acum, după atâta timp, că eu aş fi vinovat că nu a putut să-şi vadă nepoţii mi se pare o minciună mare şi inutilă în campanie. Pe de altă parte, este o jignire la adresa mea şi a familiei mele că se reiau aceste poveşti. Nici măcar aici nu au fost originale vorbitoarele lui Ponta, au preluat întreaga minciună care a fost creată în anul 2000, când am candidat prima dată pentru o funcţie publică, exact aceleaşi poveşti au fost reluate în 2014. Iniţial am crezut că este o eroare din partea PSD-ului şi am crezut că se vor linişti văzând că de fapt sunt nişte prostii pe care ni le spun. Acum trebuie să spun că mă simt jignit şi afectat de aceste poveşti care în jurul unei chestiuni minore au venit cu toate minciunile adunate din anul 2000 încoace", a declarat Iohannis, în emisiunea "Prime Time News".

Întrebat dacă a deschis vreun proces de calomnie în urma acestor acuzaţii care i-au fost aduse, acesta a replicat: "Nu, dar mă gândesc la modul cel mai serios să o fac acum."

Este o mizerie de nedescris.

"Misterul adopţiilor lui Iohannis"

Potrivit jurnalistei Simona Ionescu, care a dedicat un editorial celor mai recente "teme" de campanie electorală, respectiv dosarul Megapower în care a fost implicat premierul Ponta ca procuror în anul 2000 şi adopţiile lui Iohannis, în anii '90, tribunalele din toată ţara erau invadate de către străini şi avocaţi români care îi ajutau să înfieze copii fie din familii sărace, fie din orfelinate.

"Jurnaliştii străini soseau cu sutele în România şi transmiteau publicului din ţara lor reportaje, scrise sau filmate, despre copiii români care aproape că mor în instituţiile statului. Străinii s-au repezit să adopte, iar legea românească era extrem de permisivă. Niciun avocat sau translator sau altă verigă din acest lanţ al adopţiei nu a comis ceva ilegal. Am vorbit cu mulţi dintre ei, am scris multe reportaje despre aceste 'vânzări de copii' cu acordul statului. Invocam mereu o vină morală, atâta vreme cât în aceste adopţii se plăteau bani buni pentru acele vremuri, dar şi un insuficient control al autorităţilor. Cei implicaţi, însă, priveau sumele obţinute ca plată pentru serviciile prestate. Judecătorii erau cei care consfinţeau adopţiile, în baza rapoartelor Asistenţei Sociale. Să-i arunci lui Klaus Iohannis acum în spate o 'crimă' pe care nu a comis-o, e prea mult. Cu suma obţinută făcând pe translatorul nu a putut să-şi cumpere nici măcar o casă în anii aceia", scrie Simona Ionescu.

Jurnalista mai opinează că teoria conform căreia mulţi copii adoptaţi din România au fost luaţi pentru transplant de organe este mai degrabă "o legendă urbană" speculată acum electoral.