Nagasaki, după 68 de ani

Oraşul japonez Nagasaki a comemorat vineri victimele atacului cu bombă nucleară de acum 68 de ani, care la 9 august 1945 a omorât circa 70.000 de oameni. La ora locală 11:02, dangătul funebru al clopotului a răsunat exact la ora la care a doua bombă atomică din istoria umanităţii a lovit acest oraş din vestul Japoniei, la trei zile după ce prima bombă nucleară devastase Hiroshima (140.000 de morţi).

Zeci de mii de oameni participanţi la evenimentele comemorative de la Nagasaki, între care supravieţuitori, urmaşi ai acestora, oficiali, delegaţii străine, au ţinut un minut de reculegere în memoria victimelor. Atacurile de la Hiroshima şi Nagasaki au grăbit capitularea Japoniei şi sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, la 15 august 1945.

Bombardamentele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki au constat din două atacuri nucleare implicând aruncarea a doua bombe atomice, produse de Statele Unite ale Americii, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, asupra a doua oraşe din Japonia, Hiroshima şi Nagasaki. La timpul aruncării celor două bombe atomice, deşi războiul din Europa se terminase prin capitularea necondiţionată a Germaniei, Imperiul Japoniei şi Statele Unite ale Americii se aflau încă în stare de război. La 6 august 1945 bomba atomică cunoscută ca "Little Boy" a fost aruncată deasupra oraşului Hiroshima, iar trei zile mai târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua bombă atomică, cunoscută ca "Fat Man", a fost detonată deasupra oraşului Nagasaki.

Cele două arme atomice au fost arme de şoc şi teroare. Avantajul enorm al acestor arme nu a fost militar (SUA dispuneau doar de câteva) ci politic. Din punct de vedere militar, Statele Unite ar fi câştigat puţin prin distrugerea a doua oraşe japoneze. Dar din punct de vedere civil, Japonia avea să piardă mult. Noutatea adusă de armele nucleare a fost nu distrugerea la scara largă (care s-ar fi putut realiza şi cu arme convenţionale în cantitatea necesară), ci faptul că armele nucleare comprimă distrugerea catastrofică într-o perioadă de timp foarte scurtă schimbă dramatic politica războiului, motivaţiile oamenilor cu putere de decizie şi capacitatea de a reflecta în timp ce războiul se desfăşoară.