PressOne: Isărescu, ofiţer deplin conspirat. Reţeaua DIE de la Institutul de Economie Mondială

Acuzat că a fost ofiţer acoperit pe vremurile de tristă amintire când Securitatea spiona tot, Mugur Isărescu, contactat pentru a-şi exprima punctul de vedere, a transmis prin intermediul Biroului de Presă al BNR refuzul de a face orice comentariu pe marginea acestui subiect.
Mugur Isărescu
Mugur Isărescu (Eugen Horoiu/Epoch Times)

Acum câteva zile, România Liberă scria, cu litere mari, că cel mai longeviv guvernator al BNR, Mugur Isărescu, a fost sursa Manole a fostei Securităţi ceauşiste. La începutul acestei săptămâni, jurnalista Emilia Şercan detonează o nouă bombă: Isărescu a fost mai mult decât un "turnător la Securitate", ar fi fost ofiţer acoperit.

"Surse din fosta Direcţie de Informaţii Externe (DIE) a Securităţii susţin că guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu (67 de ani), ar fi fost ofiţer acoperit în cadrul Institutului de Economie Mondială (IEM).

El ar fi fost recrutat ca ofiţer în 1971, când se pregătea să-şi finalizeze studiile de la Academia de Ştiinţe Economice, şi în acelaşi an a fost angajat la IEM", scrie Emilia Şercan într-un amplu articol publicat de pressone.ro

Potrivit jurnalistei, istoria Institutului a intrat în atenţia publică după ce ziarul România liberă a publicat documente din care reiese că, pe vremea când era angajat la IEM, Mugur Isărescu a semnat note informative sub numele de cod "Manole".

Ulterior apariţiei articolului, în cadrul SRI s-a declanşat o anchetă pentru identificarea persoanei care s-a ocupat de inventarierea documentelor, pe motiv că aceasta nu ar fi "periat" suficient de bine dosarul Institutului de Economie Mondială înainte de a-l trimite la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), în anul 2008, au declarat pentru Pressone surse din SRI.

Or, documente aflate în arhiva CNSAS demonstrează că Institutul de Economie Mondială a funcţionat ca una dintre instituţiile deplin conspirate ale spionajului extern din perioada regimului Ceauşescu. Astfel, în cadrul IEM funcţiona şi o divizie specială, folosită pentru legendarea şi trimiterea în străinătate a unor ofiţeri acoperiţi, căreia i s-a dat numele de "Grupul Operativ Negoiu".

De-a lungul timpului, Departamentul Securităţii Statului a deschis cel puţin trei dosare care au vizat IEM, aşa cum reiese din documentele de la CNSAS. Aceste dosare se găsesc la CNSAS, incluse în fondul documentar al Dosarului de obiectiv "Agerpres". La CNSAS nu se află însă şi un Dosar de personal al lui Mugur Isărescu.

"Surse din SRI ne-au explicat că, procedural, dacă o persoană cu o anumită calitate în fosta Securitate a rămas în activitate şi după 1990, dosarul său de dinainte de 1989 nu se declasifică şi nici nu se predă la CNSAS", scrie Şercan.

Firul evenimentelor

"1971 a fost primul an, potrivit surselor noastre, în care Securitatea a recrutat studenţi ce urmau să absolve Facultatea de Comerţ Exterior din cadrul ASE, cu scopul de a-i infiltra ca ofiţeri acoperiţi la Institutul de Economie Mondială.

La vremea respectivă, absolvenţii erau obligaţi să meargă în provincie pentru un stagiu de doi ani. La cererea DIE, primul-ministru al României, Ion Gheorghe Maurer, a semnat o derogare de la această regulă pentru patru studenţi de la Facultatea de Comerţ Exterior, astfel încât, după absolvire, aceştia să poată fi încadraţi direct la IEM.

Primul selectat şi inclus pe lista DIE a fost Eugen Dijmărescu, studentul cu cea mai mare medie din promoţia sa. După 1990, el avea să devină, printre altele, ministru de Finanţe şi viceguvernator al BNR.

Sursele noastre afirmă că Mugur Isărescu nu s-a aflat printre opţiunile iniţiale, însă pentru el a intervenit colonelul Victor Dorobanţu, comandantul Centrului de Cifru şi Comunicaţii Cifrate din DIE.

Contactat pentru a-şi exprima punctul de vedere, Mugur Isărescu a transmis prin intermediul Biroului de Presă al BNR refuzul de a face orice comentariu pe marginea acestui subiect.

Eugen Dijmărescu nu a putut fi contactat până la publicarea articolului", mai arată jurnalista Emilia Şercan, în investigaţia ce poate fi citită aici