Razele ultraviolete afectează pielea şi după lăsarea întunericului

Expunerea la lumina UV provenită de la soare sau de la paturile solare poate deteriora ADN-ul din melanocite - celulele care produc melanina (pigmentul care dă culoare pielii şi părului, considerată o moleculă de protecţie, deoarece blochează razele ultraviolete care distrug ADN-ul ), iar această deteriorare este cauza majoră a cancerului de piele.

Până acum cercetătorii credeau că melanina protejează pielea prin blocarea luminii UV dăunătoare. Dar există, de asemenea, dovezi care sugerează că melanina este asociată cu deteriorarea celulelor pielii.

În studiul actual, publicat în revista Science, cercetătorii au expus pentru prima dată celulele melanocite umane şi ale şoarecilor la radiaţiile unei lămpii cu UV. Radiaţia a provocat daune ADN-ului, cunoscute ca ciclobutan pyrimidine dimer (CPD), ceea ce produce coturi în structura ADN-ului, care împiedică informaţiile conţinute să fie citite corect.

Spre surpriza cercetătorilor, melanocitele nu au generat numai CPD imediat, dar au continuat să facă acest lucru timp de câteva ore după ce expunerea la razele UV se încheiase. Celulele fără melanină au generat CPD numai în timpul expunerii la UV.

Această constatare arată că melanina a avut atât efecte cancerigene cât şi de protecţie, a declarat Douglas E. Brash, profesor de radiologie terapeutică şi dermatologie la Yale School of Medicine.

"Dacă te uiţi în interiorul pielii unui adult, melanina oferă protecţie împotriva CPD-ului. Acesta acţionează ca un scut. Dar face atât lucruri bune cât şi rele".

La pasul următor cercetătorii au testat gradul de deteriorare care a avut loc după expunerea la soare, prin prevenirea reparării normale a ADN-ului în probele colectate de la şoareci. Ei au descoperit că jumătate din CPD-urile din melanocite au fost CPDs "întunecate" - create în întuneric.

În căutarea unei explicaţii pentru aceste rezultate, Sanjay Premi, cercetător asociat la laboratorul Brash, a descoperit că lumina UV a activat două enzime care combinate au dus la energizarea unui electron în melanină.

Energia generată de acest proces - cunoscut ca chemiexcitation (generarea electronică a unei molecule energizate la un nivel de energie superior, printr-o reacţie chimică a reactanţilor - n.trad) - a fost transferată ADN-ului în întuneric, creând aceeaşi deteriorarea a ADN-ului precum cea provocată de lumina soarelui în timpul zilei. Chemiexcitation-ul fusese văzut anterior numai în plantele mai mici şi animale.

Chiar dacă vestea efectului cancerigen al melaninei este tulburătoare, cercetătorii afirmă că există o rază de speranţă: încetinirea acestui transfer de energie (chemiexcitation-ul) poate permite dezvoltarea unor noi substanţe de prevenire, cum ar fi protecţia solară numită "pentru-seara-de-după" concepute pentru a bloca transferul de energie.

Alţi cercetători de la Universitatea Yale, Şcoala de ştiinţe medicale a Universităţii Fujita din Japonia, Universitatea Sao Paulo din Brazilia şi de la Comisariatul Energiei Atomice din Franţa sunt coautori ai studiului, care a fost susţinut parţial şi de Departamentul de Apărare şi Institutul Naţional al Sănătăţii.

Ziba Kashef este un ofiţer superior de comunicare pentru Universitatea Yale. Acest articol a fost republicat de la Universitatea Yale (Yale University), prin intermediul Futurity.org.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.