România, între dispreţul hipsteresc-aspiraţional faţă de tot ce suntem şi exaltarea identitară naţionalist-securistă

Ne lăsăm adesea prinşi în clivajul artificial dintre două atitudini lamentabile: dispreţul hipsteresc-aspiraţional faţă de tot ce suntem ("vrem o ţară ca afară") şi exaltarea identitară naţionalist-securistă ("mândri că suntem români"), scrie duminică, pe contul său de Facebook, Adrian Papahagi.

"Ambele vin din lipsă de cultură, şi deci de discernământ (nu există discernământ fără cultură). Cea aspiraţională reduce Occidentul la clişeul progresist de azi, care e de fapt o formă provincială a unei culturi mult mai mari şi mai complexe. Cea pesedist-comunistă se raportează la un trecut contrafăcut în scopuri ideologice.

Ambele generează frustrare şi resentiment, în timp ce buna situare oferă seninătate, permite un efort inteligent şi deci o bună dezvoltare. Greşesc deci atât cei care jură numai pe prezent şi viitor, incapabili să înţeleagă în adevărata sa dimensiune trecutul (şi implicit dinamica istoriei şi geneza ideilor), cât şi cei captivi unor sloganuri şi clişee despre un trecut contrafăcut", consideră Adrian Papahagi.

În opinia lui Papahagi, profesor în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai, buna înţelegere a tradiţiei este singura garanţie a bunului simţ şi deci a unei bune dezvoltări, restul e schimonoseală, contorsiuni ridicole.