Stea neutronică luminează, ingerând un mănunchi uriaş de materie
Ilustrare a ingestiei unui nor de materie de catre o stea neuronica din galaxia IGR J18410-0535. Varful de luminozitate de raze X corespunde perioadei in care rata de ingestie era la maximum. (ESA / AOES Medialab)
Oamenii de ştiinţă de la observatorul spaţial ESA XMM-Newton au descoperit o explozie slabă a unei stele neutronice care emitea raze X de aproape 10.000 de ori mai mari decât luminozitatea sa normală.
Cercetătorii cred că ea a fost lovită de un mănunchi de gaze de la steaua albastră gigant din apropiere, iar steaua neutronică a încercat să absoarbă această materie.
"Acest rezultat remarcabil evidenţiază capabilităţile unice ale XMM-Newton", a declarat Norbert Schartel, cercetător în proiectul XMM-Newton, într-un comunicat de presă. "Observaţiile sale indică faptul că aceste emisii pot fi legate de faptul că steaua din neutroni încearcă să consume o cantitate uriaşa de materie." "Acesta a fost un glonţ imens de gaz pe care steaua l-a tras în afară şi care a lovit stele neutronice, permiţându-ne să-l vedem," a adăugat cercetătorul şef, Enrico Bozzo, de la centrul ISDC de date pentru Astrofizică din Elveţia, în comunicatul de presă.
Stelele neutronice sunt miezul care mai rămâne după ce o stea mai mare explodează, făcându-le extrem de dense şi cu un câmp gravitaţional puternic.
Explozia stelei neutronice a fost descoperită în timpul unei observaţii de 12,5 de ore, a sistemului catalogat ca IGR J18410-0535. Lumina de la razele X a durat timp de patru ore, pe măsură ce gazul s-a încălzit la milioane de grade, fiind în acelaşi timp tras în câmpul gravitaţional al stelei neutronice.
Datorită secvenţei sarcinilor planificate ale telescopului, a durat aproximativ 10 de zile înainte ca echipa să primească datele şi să descoperit evenimentul, care a fost capturat de la început până la sfârşit.
"Nu ştiu dacă există vreo modalitate de a măsura norocul, dar suntem extrem de norocoşi", a spus Bozzo. El crede că o lumină de la raze X ca aceasta, se întâmplă maxim de câteva ori pe an, în acest sistem stelar special.
Datorită capturării întregului proces, oamenii de ştiinţă ar putea estima dimensiunea emiterii de gaz – de aproximativ 16 milioane de kilometri, echivalentă cu 100 de miliarde de ori volumul Lunii, dar cu numai 1 / 1000 din masa Lunii, făcând-o mult mai mare decât o stea neutronică.
Evenimentul ajută oamenii de ştiinţă să înţeleagă comportamentul stelei giant albastre şi modul în care emite materia în spaţiu. Stelele creează vânturi stelare, atunci când emit atomi în spaţiu. Datele furnizate de telescop au arătat că această stea face acest lucru în grupuri.
