EXCLUSIV. De ce Iohannis nu este incompatibil (interviu)

Procesul referitor la incompatibilitatea preşedintelui Klaus Iohannis s-a încheiat. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să pronunţe miercuri hotărârea definitivă asupra recursului făcut de ANI, după ce în septembrie 2013 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis contestaţia lui Klaus Iohannis şi a dispus anularea deciziei de incompatibilitate. Avocatul Antonie Popescu explică într-un amplu interviu pentru Epoch Times de ce fostul primar al Sibiului nu s-a aflat în stare de incompatibilitate ca reprezentant al Municipiului Sibiu în cadrul societăţilor comerciale Pieţe Sibiu S.A şi Apă Canal S.A. În opinia sa, mandatul de preşedinte al lui Iohannis nu poate fi afectat de decizia ÎCCJ.

Epoch Times: Cum se explică faptul că Curtea de Apel Alba Iulia a anulat raportul ANI prin care s-a constatat că Klaus Iohannis s-a aflat în stare de incompatibilitate, iar apoi s-a admis recursul, o cale extraordinară de atac?

Raportul ANI a fost anulat de Curtea de Apel, dar nu este corect să spunem că “s-a admis recursul” întrucât nu s-a discutat decât o admisibilitate în principiu potrivit noii proceduri care înseamnă strict o analiză prealabilă care se poate solda cu anularea cererii de recurs dacă nu îndeplineşte anumite cerinţe de formă, fără a mai fi trimis la judecata obişnuită într-o şedinţă publică.

ANI susţinea că dl. Iohannis s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut simultan, atât funcţia de primar al Municipiului Sibiu, cât şi calitatea de reprezentant al Municipiului Sibiu în cadrul S.C. Pieţe Sibiu S.A., precum şi de reprezentant al acestei unităţi administrativ-teritoriale în cadrul A.G.A. a S.C. Apă Canal S.A., încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. 1 lit. f din Legea nr. 161/2003.

Curtea de Apel Alba Iulia a admis contestaţia lui Klaus Iohannis, arătând că acesta nu s-a aflat în stare de incompatibilitate în legătură cu activitatea desfăşurată la S.C. Pieţe Sibiu S.A. S-a constatat că reclamantul apare ca semnatar al actului constitutiv al acestei societăţi, în calitate de reprezentant al Municipiului Sibiu, delegat pentru această operaţiune prin H.C.L. Sibiu nr. 246/2010.

Calitatea de reprezentant al unei persoane juridice la semnarea actului constitutiv nu translatează de drept această calitate şi în adunările generale ale acţionarilor. Pentru a dobândi calitatea de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale în A.G.A., spre a exercita în numele ei drepturile şi obligaţiile corespunzătoare participaţiilor deţinute de aceasta la societăţi comerciale, este necesar, conform art. 125 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 37 din Legea nr. 215/2001, un mandat special pentru adunarea respectivă, concretizat printr-o hotărâre de consiliu local.

Curtea a apreciat ca H.C.L. Sibiu nr. 246/2010 nu conţine un asemenea mandat, astfel că în lipsa altor acte administrative doveditoare, nu se poate susţine că reclamantul a participat în calitate de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale municipiul Sibiu în adunările generale ale S.C. Pieţe Sibiu S.A., societate comercială de interes local.

De altfel, ANI nu susţine că reclamantul a participat în calitate de reprezentant al municipiului Sibiu în adunările generale ale S.C. Pieţe Sibiu S.A., limitându-se la a arăta că a acţionat numai în calitate de reprezentant al acestei unităţi administrativ teritoriale, fără nicio altă precizare.

Cu privire la incompatibilitatea reclamantului referitor la S.C. Apă Canal S.A, Curtea de Apel Alba reţine că funcţia de primar este incompatibilă cu cea de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local, aspect care de altfel i se reproşează reclamantului prin raportul de evaluare al ANI.

Este în afara oricărui dubiu că reclamantul, în ceea ce priveşte S.C. Apă Canal S.A., a participat în calitate de reprezentant al municipiului Sibiu în adunările generale ordinare sau extraordinare ale acţionarilor, fiind mandatat în acest sens prin hotărâre a Consiliului local Sibiu. Însă contrar susţinerilor ANI, S.C. Apă Canal S.A., în calitate de operator regional, deservind două judeţe, precum şi oraşe şi comune de pe cuprinsul acestora, nu se încadrează în categoria societăţilor comerciale de interes local.

Legiuitorul operează în clasificarea societăţilor comerciale după criteriul interesului pe care acestea îl reprezintă, local, judeţean sau statal, interes care se suprapune cu competenţa lor teritorială de activitate. În această ordine de idei, societăţile comerciale constituite la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor sunt de interes local, societăţile comerciale constituite la nivelul judeţelor sunt de interes judeţean, iar societăţile constituite la nivel statal prin hotărâre de guvern sunt de interes naţional.

Prin Legea nr. 51/2006, legiuitorul operează şi cu noţiunea de operator regional, acesta fiind o societate cu capital social integral al unora sau al tuturor unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară, având ca obiect de activitate serviciile de utilităţi publice. În speţă, aria de deservire şi de interes a S.C. Apă Canal S.A. vizează două judeţe, precum şi muncipii, oraşe şi comune din cadrul acestora, astfel că se poate afirma că această societate este de interes regional.

Într-o ţară ca România, cu o Justiţie nereformată şi extrem de rezistentă la reformă, este posibilă orice decizie, ca la Loterie. Ministerul Justiţiei recunoştea că 90% din cauze sunt cele civile. Acestea, nefiind generatoare de spectacol şi de atenţie mediatică precum cele penale, rămân într-un con de umbră în care procedurile sunt încălcate, repartizarea aleatorie e violată frecvent şi se pronunţă decizii după bunul plac, nu după lege.

Ceea ce prezintă relevanţă în analiza stării de incompatibilitate, este statutul societăţii la momentul conduitei evaluate de inspectorii ANI, care acceptă că la acest moment societatea în cauză este de interes regional. Ca urmare, S.C. Apă Canal S.A. nu poate fi calificată societate comercială de interes local în sensul normei prevăzută de art. 87 alin. 1 lit. f din Legea nr. 161/2003, ceea ce atrage neîntrunirea elementelor constitutive ale acestei incompatibilităţi legale, astfel că reclamantul nu este incompatibil în a participa în calitate de reprezentant al municipiului Sibiu în adunările generale ordinare sau extraordinare ale acţionarilor, ale acesteia.

E.T.: Prin urmare deţinerea simultană a funcţiei de primar al Sibiului şi reprezentant al municipalităţii în Adunarea Generală a Acţionarilor de la SC Apă Canal SA şi SC Pieţe SA nu este un caz de incompatibilitate?

Apreciez că interpretările Curţii de Apel Alba-Iulia au fost corecte. Aş adăuga că în legătură cu această discuţie operator regional - operator local, am mai întâlnit o problemă similară, reglementată neclar de lege.

Să luăm situaţia unui act administrativ emis de o Curte de Apel, care nu este nici instanţă naţională şi nici instanţă locală, ci una regională, în raza sa de competenţă intrând controlul judiciar asupra actelor mai multor Tribunale. Potrivit Legii contenciosului administrativ, actul administrativ al unei autorităţi centrale se atacă la Curtea de Apel, iar actul adminstrativ al unei autorităţi locale (judeţene) la Tribunalul din Judeţul respectiv. Legea tace însă în cazul autorităţilor regionale, cum este Curtea de Apel.

Rămâne ca judecătorul să stabilească instanţa competentă pentru atacarea actului administrativ al Curţii de Apel. Dacă o socotim instanţă locală, înseamnă că un Tribunal din raza sa de competenţă, urmează să judece în primă instanţă, iar în recurs, judecata va fi facută chiar de Curtea de Apel care în mod obişnuit exercită controlul judiciar asupra actelor Tribunalului, iar tocmai Curtea pârâtă îşi judecă, în ultima instanţă, propriul act - ceea ce încalcă art.6 şi 13 din Convenţia EDO şi chiar deschide calea unei acţiuni prejudiciale, lipsa unui proces echitabil fiind şi o încălcare a Cartei Drepturilor Fundamentale a UE. Varianta ca actul Curţii de Apel să fie atacat în primă instanţă la Curtea de Apel (întocmai ca în cazul autorităţilor centrale), iar recursul să fie judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ar asigura o garanţie a respectării art.6 şi 13 din Convenţie.

Cu aceeaşi optică, şi Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie ar putea fi declaraţi incompatibili pentru că sunt acţionari la societăţi comerciale. Ei ar fi trebuit să-şi înstrăineze acţiunile obţinute în urma programului de privatizare în masă din anii 90, când cei care aveau 18 ani împliniţi primeau nişte cupoane convertibile apoi în actiuni la diverse societăţi.

Legea ANI spune că nu au voie, dar legea lor spune că au. Ambele sunt legi speciale iar la conflict de legi ar trebui să aibă preeminenţă interesul public al respectării interdicţiei de a fi acţionar, dar a primat interesul personal îngust al particularului devenit judecător.

E.T.: Poate pierde Iohannis procesul în recurs? Contează faptul că este deja preşedinte, iar decizia IICCJ vine prea târziu, în sensul că deja are imunitate?

Într-o ţară ca România, cu o Justiţie nereformată şi extrem de rezistentă la reformă, este posibilă orice decizie, ca la Loterie. Ministerul Justiţiei recunoştea că 90% din cauze sunt cele civile. Acestea, nefiind generatoare de spectacol şi de atenţie mediatică precum cele penale din ultimul timp, rămân într-un con de umbră în care procedurile sunt încălcate, repartizarea aleatorie e violată frecvent şi se pronunţă decizii după bunul plac nu după lege, discriminatorii.

Decizia nu văd să aibă vreo înrâurire asupra ocupării unei demnităţi publice, ci numai faţă de numirea într-o funcţie publică. Legea română, chiar în mod expres Legea conflictului de interese nr.161/2003, face o distincţie clară între funcţii şi demnităţi publice. Această distincţie rezultă şi din prevederile art. 94 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri