Cumpără o bucată de paradis – insulele greceşti, pentru reducerea datoriei uriaşe
Fitch a îmbunătăţit marţi ratingul Greciei la nivelul "B-" cu perspectivă stabilă, fiind prima agenţie de evaluare financiară care a scos calificativul din categoria default, după ce autorităţile de la Atena au finalizat schimbul de obligaţiuni cu creditorii privaţi, conform unui raport Reuters.
La sfârşitul săptămânii trecute, Fitch retrogradase temporar ratingul Greciei de la nivelul "C" la default restricţionat, "RD", după anunţarea rezultatelor schimbului de obligaţiuni cu creditorii privaţi pentru reducerea datoriilor. Agenţia a precizat atunci că după încheierea efectivă a schimbului de obligaţiuni va atribui un nou rating Greciei, la un nivelul inferior din categoria speculativă, în care sunt incluse ţările a căror viabilitate financiară este incertă.
Este pentru prima oară când o agenţie de evaluare financiară îmbunătăţeşte calificativul Greciei de la declanşarea crizei datoriilor la sfârşitul lui 2009 şi prima oară când Fitch ia o astfel de măsură din 2003.
Cele trei mari agenţii de rating, Fitch, Moody’s şi Standard&Poor’s, au retrogradat în repetate rânduri ratingul Greciei, pe parcursul crizei, aducând calificativul până la nivelul corespunzător unui default (încetare de plăţi), ca urmare a programului prin care creditorii privaţi au acceptat pierderi de 74% legate de portofoliul de obligaţiuni elene.
În urma acestui program, prin care datoriile au fost reduse cu peste 100 de miliarde de euro, şi a celui de-al doilea plan de salvare convenit cu UE şi FMI, datoria publică a Greciei ar trebui să scadă la 120% din PIB până în 2020, de la 160% în prezent.
"Agenţia consideră că există în continuare un risc ridicat de default al Greciei, având în vedere nivelul încă foarte ridicat al îndatorării, după programul schimbului de obligaţiuni", se arată într-un comunicat al Fitch.
Agenţia consideră totodată că aplicarea reformelor necesare reducerii datoriilor Greciei va fi dificilă.
Un alt risc semnificativ este generat de perspectiva alegerilor generale şi incertitudinile legate de angajamentul viitorului guvern pentru programul cu UE şi FMI.
Alegerile generale din Grecia urmează să aibă loc la sfârşitul lui aprilie sau începutul lunii mai relatează eco.md.
Una din ideile ieşirii ţării din impas a fost menţionată în urmă cu doi ani de către politicianul german Frank Schaffler, care sugera că Grecia ar trebui să îşi vândă insulele pentru a-şi reduce datoria uriaşă. Treptat, visul a luat avânt. De ce să nu investeşti într-o bucată de paradis care nu se va evapora în ceaţa falimentului, se întreabă jurnaliştii de la The Wall Street Journal.
Mările greceşti sunt împânzite cu peste 6.000 de insule, dintre care doar 227 de insule sunt locuite.
Iar o insulă privată este simbolul bogăţiei extreme.
Acum, în condiţiile în care economia Greciei se prăbuşeşte, aparent, pare momentul ideal pentru a cumpără o insulă sau două. Lucrurile nu sunt însă atât de simple.
Principiul "Caveat emptor" (Cumpărătorul să fie atent ) nu se aplică doar obligaţiunilor greceşti.
Luna trecută o agenţie imobiliară din Creta a postat pe internet un anunţ de vânzare a unei insule cu o suprafaţă de 404 de hectare, care include plantaţii de măslini şi plaje mirifice. Preţul: 180 de milioane de euro.
Potrivit unui cunoscut broker internaţional, oferta nu va atrage mulţi clienţi.
"Un asemenea preţ este absolut nerealist. Vânzătorii greci trebuie să coboare preţurile dacă vor să vândă", a spus Pedro Arez de la Vladi Private Islands din Hamburg.
Complicaţii birocratice
Şi chiar dacă eşti dispus să plăteşti suma uriaşă, achiziţionarea propriei tale insule greceşti nu este deloc un proces simplu. Toate guvernele, în special guvernul grec, au o aversiune naturală cu privire la renunţarea la părţi din teritoriul lor în favoarea străinilor. În plus, intervin consideraţii cu privire la securitatea naţională, în contextul în care multe insule se află în apropiere de Turcia, încă văzută de Grecia ca un potenţial rival în Marea Egee.
Guvernul grec nu deţine practic nicio insulă. Ofertele de vânzare vin din partea proprietarilor locali. Adevărata dificultate constă în obţinerea a numeroase permise, cu costuri considerabile şi care presupun mult timp.
Primul permis trebuie să fie obţinut de la Ministerul Apărării şi Agriculturii şi apoi de la avocaţii autorităţilor locale. Odată acestea asigurate, este necesară verificarea cadastrului, un proces care poate costa până la 10.000 de euro. În această sumă nu intră şi comisioanele plătite avocaţilor.
Potenţialii cumpărători se pot aştepta să plătească aproximativ 1,2 milioane de euro pentru o insulă mică, de aproximativ 25.000 de metri pătraţi. Pentru construirea unei case pe insulă se va plăti lunar 30.000 de euro pentru transportul materialelor de construcţii. Va fi necesară, totodată, racordarea la apă, electricitate şi administrare deşeuri.
O insulă de dimensiuni mai mari, cu toate aceste utilităţi incluse, poate ajunge până la 25 de milioane de euro.
